Singurul economist care a prezis cu exactitate Marea Recesiune care a lovit America în 2007 propagându-se în toate economiile tangente, Nouriel Roubini, a fost luat peste picior în momentul în care a lansat avertismentul, fiind poreclit “Dr. Dezastru”. 

Acum este adulat ca un adevarat profet. Roubini a apelat la calcule matematice şi economice în 2006 când a argumentat, în faţa Fondului Monetar Internaţional, că întreg sistemul se va prăbuşi sub greutatea unui balon speculativ din ce în ce mai periculos.

Descrierea estimativă pe care Roubini a făcut-o crizei care urma să se întâmple pare acum un raport post-factum. Toate avertismentele sale s-au adeverit pas cu pas, Roubini urcând pe locul 2 în topul celor mai mari intelectuali în viaţă (Prospect Magazine) şi pe locul 4 în topul “celor mai importanţi gânditori globali” (Foreign Policy).

Roubini insistă însă că, şi după adeverirea tuturor avertismentelor sale, sistemul refuză sa reacţioneze într-un sens  de autoreglare şi tinde să se scufunde în aceleaşi greşeli care l-au îngropat, de la măsurile anti-criză la nivel macro până la deciziile economice ale indivizilor.

“Departe de-a fi un eveniment rarisim, care survine odată la un secol, recentul dezastru financiar s-ar putea să fie o picatură din potopul care va să vină”, avertizează în cea mai recentă carte a sa, “Economia Crizelor. Curs fulger despre viitorul finanţelor”, publicată în original în mai 2010 şi lansată de editura Publica în limba română la doar 3 luni diferenţă.

Recentul cataclism, subliniază Roubini, marchează debutul perioadei de încheiere a actualului sistem. Tototdată, el semnalează sfârşitul stabilităţii financiare pe care a adus-o cu sine Pax Americana.

Crizele s-ar putea să devină mai frecvente

“Pe măsura ce puterea americană se erodează în anii care vin, crizele s-ar putea să devină mai frecvente şi mai virulente, în lipsa unei superputeri redutabile şi apte să coopereze cu alte forţe emergente, în a aduce acelaşi gen de stabilitate economiei globale.“

Problema cea mai gravă pe care o avem la ora actuală este că, deşi criza „a ars” un croşeu zdravan actualului sistem de convingeri fundamentat pe basmele despre minunile pe care le pot face pieţele nereglementate şi despre avantajele neţărmuite ale inovaţiei financiare, nu a apărut încă nimic care să îl înlocuiască.

“Destule ţări au arătat o uluitoare reticenţă în a da startul genului de reformă totală de care este nevoie pentru a repune sistemul financiar pe şine în direcţia bună. În loc de aceasta, se tot vorbeşte de cârpăcirea lui pe ici pe colo, de parcă nenorocirea care tocmai s-a întâmplat a fost cauzată de câteva credite ipotecare neperformante. Curată gogomanie. Criza a fost nu atât un efect al creditelor subprime cât al unui sistem financiar subprime.”

Crizele economice au apărut de mână cu capitalismul

Una dintre cele mai aberante teorii economice şi cea care a prins cele mai adânci rădăcini în conştiinţa globală este că recenta criză a fost un eveniment imprevizibil şi neprevestit de nimic. Nu este o “lebăda neagră” (o întamplare aptă să schimbe regulile jocului, care este nu numai extraordinar de rară, ci şi cvasi-imposibil de prezis), ci face parte din însăşi natura capitalismului.

“Crizele economice au apărut de mână cu capitalismul la începutul secolului al XVII-lea, şi la fel ca piesele pe care Shakespeare le-a pus pentru prima oara în scenă la vremea aceea, ele au rămas cu noi, de atunci încoace, aproape în aceeaşi formă”, subliniază Roubini. Ba mai mult, crizele urmăresc acelaşi pattern-uri de la începuturile istoriei lor şi, în ciuda acestui fapt, sistemul nu a ajuns la o stare în care să le poata evita. Ele se repetă, iar şi iar, cu mici variaţii în galeria personajelor, ordinea actelor, punerea în scenă, şi chiar în replici, care rămân remarcabil de constante de la o criză la alta.

“Atunci, ca şi acum, speculaţiile de pe piaţa imobiliară şi de pe cea bursieră, reglementarea financiară minimală şi un stol de inovaţii financiare au conspirat la crearea unui balon iluzoriu care, atunci cand s-a spart, a pregătit scena pentru cvasi-colapsul sistemului financiar de pe Wall Street, o brutală cădere economică în viaţa omului de rând şi o recesiune mondială”, scrie în “Economia crizelor”, volumul în care Nouriel Roubini a colaborat cu Stephen Mihim.

Semnele unei crize au rămas aceleaşi

Volumul cuprinde si o istorie explicată a crizelor economice, începând cu Spania şi Anglia secolului XII, trecând prin criza din Olanda anului 1630 provocată de balonul speculativ al bulbilor rari de lalea, cazul Companiei Marii Sudului, comerţul cu sclavi din America, Marea Depresiune şi până în 2009, punctând cele mai importante crize.

Semnele distinctive ale unei crize au rămas aceleaşi din Evul Mediu până azi: “bani ieftini, un balon speculativ al activelor şi o amploare a înşelătoriei.”

Odata cu acest volum, Roubini lansează un apel pentru integrarea teoriei crizelor în studiul economiei şi acordarea rolului care i se cuvine acestei discipline în procesul de luare a deciziilor. Istoria se va repeta ca un perpetuum mobile şi crizele vor veni în valuri din ce în ce mai distrugătoare, proporţionale cu “modernitatea” şi “evoluţia” sistemului financiar.

O abordare lucidă şi realistă a acestor crize şi asumarea răspunderii pentru sistemul deficitar, atât la nivelul celor care iau marile decizii cât şi în calculele economice din gospodării, reprezintă ultima noastră şansă de a învăţa din trecut si de a evita repetarea acelorasi scenarii în viitor.

Nouriel Roubini este profesor de economie la Stern School of Business (New York University) şi preşedinte al firmei de consultanţă economică RGE Monitor. Imediat dupa obţinerea doctoratului în Economie internaţională (1988, Harvard School of Business), a început să predea la Yale şi a fost inclus în National Bureau of Economic Research şi in echipa de consultanţi a FMI.