CJUE stabilește reguli clare pentru mandatele europene de arestare. Fugarii nu pot evita pedepsele între state
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis că o instanță nu poate refuza să pună în aplicare un mandat european de arestare și să facă ea însăși executarea pedepsei fără acordul țării care a emis mandatul.
Această hotărâre înseamnă că: Persoanele care încearcă să fugă nu mai pot profita de interpretări diferite ale legilor. România își păstrează dreptul să aplice pedepsele sale fără ca alte țări să le schimbe după cum vor. Curtea spune că, fără acest acord, țara care a emis mandatul poate să-l mențină și să execute pedeapsa pe teritoriul său.
Când o țară poate refuza să execute pedeapsa pe teritoriul său?
Curtea de Justiție explică că o țară nu poate refuza să pună în aplicare un mandat european de arestare doar pentru a executa pedeapsa pe teritoriul propriu, decât dacă respectă regulile speciale prevăzute de Uniunea Europeană pentru recunoașterea condamnării și preluarea pedepsei.
Curtea subliniază că mandatul european de arestare se bazează pe încrederea între state și că refuzul de executare este o excepție, care trebuie interpretată foarte strict. Așadar, dacă o instanță vrea să execute pedeapsa în țara sa în loc să predea persoana țării care a emis mandatul, trebuie să obțină acordul instanței din țara emitentă.
Acest acord presupune ca țara care vrea să preia pedeapsa să primească hotărârea de condamnare și un certificat de la țara care a emis mandatul. Fără acest acord, preluarea pedepsei nu este valabilă și persoana trebuie predată țării emitente. Prin urmare, chiar dacă o țară invocă motive precum șansele mai mari de reintegrare socială, acestea nu pot să încalce regula principală: statele membre trebuie să execute orice mandat european de arestare.
Instanțele naționale pot cere CJUE să clarifice dreptul UE, dar ele decid cauza finală
Instanțele din țara în care o persoană a fost condamnată la închisoare pot să se bazeze pe regulile și politica lor penală pentru a decide să execute pedeapsa în țara lor. Ele pot refuza astfel să trimită condamnarea și certificatul pentru ca pedeapsa să fie executată într-un alt stat membru.
Totuși, dacă refuzul nu respectă regulile esențiale și procedurile Uniunii Europene, mandatul european de arestare rămâne valabil, iar țara care a emis mandatul poate să execute pedeapsa pe propriul teritoriu.
CJUE spune că instanțele pot trimite întrebări preliminare Curții pentru a clarifica interpretarea dreptului UE sau validitatea unui act al Uniunii Europene. CJUE nu decide în locul instanței naționale; instanța națională este cea care soluționează cauza.
Decizia Curții este obligatorie și pentru alte instanțe naționale care au probleme similare.
„Simt o satisfacție uriașă după această decizie emblematică a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Mulți vor reevalua „fuga din țară” acum.
Curtea a stabilit limpede:Nicio instanță dintr-un stat membru nu poate refuza executarea unui mandat european de arestare și să decidă singură executarea pedepsei în locul statului care a emis mandatul, fără consimțământul acestuia.
Ce înseamnă asta pentru România și pentru toți cei care cred că pot scăpa doar trecând granița?Fugarii nu mai pot profita de interpretări diferite ale legislației.
Statele membre sunt obligate să respecte mandatele europene de arestare.
România își păstrează dreptul de a executa pedepsele proprii, fără ca alt stat să le modifice după bunul plac.Decizia vine după cazul unui român condamnat definitiv la București, dar reținut în Italia, unde autoritățile au refuzat predarea și au transformat pedeapsa în arest la domiciliu. România a contestat, iar Curtea Europeană i-a dat dreptate.
Ca ministru al Justiției, am susținut mereu că extrădarea rapidă și respectarea mandatelor europene sunt vitale. Această hotărâre confirmă un adevăr simplu: justiția nu are granițe și nimeni nu trebuie să fie mai presus de lege”, a scris Alina Gorghiu, fostul ministru al Justiției, joi după-amiază, pe contul ei de Facebook.
