„România nu consideră oportună propunerea Comisiei de introducere a unei limite superioare (plafonare) a nivelului plăţilor directe alocate fermelor mari. În acest sens, la data de 21 februarie 2011, la Bruxelles, Republica Cehă, Germania, Italia, România, Slovacia şi Marea Britanie au semnat o declaraţie comună privind opoziţia faţă de introducerea oricărui prag maxim al plăţilor directe primite de fermele mari, sugerată în Comunicarea Comisiei privind PAC după 2013”, se arată în documentul prezentat de Ministerul Agriculturii.
Oficialii români susţin menţinerea instrumentelor actuale de intervenţie pe piaţă pentru a acţiona ca plasă de siguranţă în situaţiile de criză, precum şi căutarea de noi instrumente care să permită menţinerea agriculturii UE la un nivel competitiv în raport cu ţările terţe; continuarea, după 2013, a programelor sectoriale (vin, apicultură, defavorizaţi etc.) cu un impact deosebit pentru România.
În ceea ce priveşte acţiunile de revizuire a PAC, România susţine importanţa menţinerii unui nivel consistent al bugetului alocat Pilonului II.
„Acţiunile asupra cărora trebuie să se concentreze noul pachet adresat micilor fermieri trebuie să vizeze aspecte privind: mărirea sprijinului financiar acordat acestora; simplificarea condiţiilor de accesare a fondurilor; stabilirea unor acţiuni specifice pentru promovarea produselor; măsuri specifice ce vizează consilierea, consultanţa, formarea profesională şi creditarea acestei categorii de fermieri; dezvoltarea canalelor locale de distribuţie, în vederea facilitării accesului direct al consumatorilor la produsele micilor fermieri (agricultură ecologică, produse tradiţionale sau locale) şi sprijinirea pieţelor locale, precum şi stabilirea unor condiţii si cerinţe privind standardele minime de realizare a producţiei şi comercializare, adaptate capacităţii financiare a micilor fermieri”, potrivit documentului citat.
Particularităţile statelor, luate în considerare
În privinţa revizuirii bugetului PAC pentru perioada 2014-2020, în opinia autorităţilor române acesta trebuie să fie consistent şi să rămână cel puţin la nivelul actual. Mai exact, bugetul pilonului I, responsabil de asigurarea venitului direct pentru agricultori, de menţinerea producţiei agricole pe teritoriul UE şi de sprijin pentru a face faţă volatilităţii excesive a preţurilor, trebuie să prevadă pentru componenta plăţi directe mărirea plafonului pentru noile state membre, astfel încât plăţile directe să reflecte o distribuire mai echitabilă între vechile şi noile state membre.
În plus, pentru componenta măsuri de piaţă trebuie menţinute instrumentele actuale de intervenţie pe piaţă pentru a acţiona ca plasă de siguranţă în situaţiile de criză, precum şi căutate noi instrumente care să permită menţinerea agriculturii UE la un nivel competitiv în raport cu ţările terţe, dar şi continuate, după 2013, a programele sectoriale (vin, apicultură, defavorizaţi etc.) cu un impact deosebit pentru România.
Bugetul pilonului 2, responsabil cu dezvoltarea rurală, trebuie să prevadă o alocare similară celei actuale (cheia de alocare actuală pentru România este de 9,8% şi  aceasta trebuie cel puţin menţinută).
„Susţinem în continuare ideea că politica de dezvoltare rurală să rămână în cadrul PAC (fondurile alocate şi implementarea la nivel naţional urmând să fie în continuare responsabilitatea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale). Considerăm că trebuie să se ia în considerare şi particularităţile noilor state membre, în care sectorul agricol joacă un rol important în economia naţională şi să se asigure menţinerea în termeni reali a sprijinului pentru agricultură, astfel încât să permită depăşirea, de către acestea, a problemelor structurale şi atingerea obiectivului de convergenţă”, se arată în poziţia României prezentată de Ministerul Agriculturii.