România se confruntă cu cel mai ridicat deficit din UE. Avertismentul analistului Cristian Socol: România nu poate efectua ajustarea fiscal-bugetară doar prin reducerea cheltuielilor

România se confruntă cu provocări majore în ceea ce privește finanțele publice, anunță analistul Cristian Socol. În 2025, țara a înregistrat un deficit bugetar de 8,4% din PIB, cel mai ridicat din Uniunea Europeană, în timp ce pentru 2026 este estimată o reducere moderată la 6,2% din PIB, dar cu o ajustare fiscală dezechilibrată, preponderent prin reducerea cheltuielilor publice. Socol atrage atenția că aceste deficite ridicate, combinate cu o pondere scăzută a veniturilor fiscale în PIB și cu angajamente externe majore, inclusiv sprijinul acordat Republicii Moldova și Ucrainei, pun presiune asupra clasei de mijloc și limitează flexibilitatea bugetară a României în următorii ani.

România se confruntă cu cel mai ridicat deficit din UE. Avertismentul analistului Cristian Socol

Anul 2025 a fost marcat de discuții intense privind deficitul bugetar al României, iar perspectivele pentru 2026 sugerează o provocare și mai mare. Analistul Cristian Socol atrage atenția că încercarea de a avea „o țară ca afară” rămâne un deziderat dificil, în condițiile în care România înregistrează una dintre cele mai scăzute ponderi ale veniturilor fiscale în PIB din Uniunea Europeană, cu impact direct asupra capacității de finanțare a serviciilor publice.

În 2024, România a înregistrat un deficit bugetar de 8,7% din PIB conform metodei cash și de 9,3% din PIB conform ESA, cel mai ridicat din UE. În mod paradoxal, aceste discuții au avut loc în contextul unor investiții publice semnificative: autostrăzi și drumuri expres modernizate, școli și universități renovate, spitale și cabinete medicale modernizate, precum și creșteri de pensii de 40% pentru cei care și-au contribuit corect la sistemul de asigurări sociale.

”Într-un mod ipocrit, aceste discuții erau în toi când mașina se deplasa pe autostrăzile și drumurile expres construite (număr record de kilometri de drumuri rapide date în folosință și aflate în lucru, mai mare decât tot ce s-a construit în ultimii 33 de ani), atunci când copiii mergeau să învețe în școli și universități renovate iar pacienții primeau un plus (chiar dacă nu suficient) de calitate în spitale prin investițiile masive în acestea și cabinetele de medicină de familie renovate/ modernizate.

Într-un mod la fel de ipocrit, discuțiile despre deficitul din 2024 aveau loc la masă cu bunici cărora li se reda, în sfârșit, dreptatea, prin creșterea medie de 40% a pensiilor, efect al indexării și recalculării conform legii și angajamentelor europene asumate. Pensiile nu sunt pomeni ci sunt sume rambursate pentru contribuțiile făcute la bugetul de asigurări sociale în timpul perioadei active”, arată acesta.

Socol subliniază ipocrizia acestor dezbateri: ele se desfășurau simultan cu sprijinul acordat Republicii Moldova și Ucrainei, fără o evaluare clară a costurilor asociate războiului din proximitate. Totodată, încă persistă provocări interne: corupție, investiții publice neprioritizate și evaziune fiscală estimată între 8 și 10% din PIB.

”Și mai ipocrit, discuțiile despre deficit se făceau de către „personaje” care în același timp vorbeau despre sprijinul ridicat pe care trebuie să îl acordăm Republicii Moldova și Ucrainei.

Desecretizarea documentelor despre acest sprijin și înțelegerea costurilor contagiunii războiului asupra costurilor de finanțare ale țărilor aflate în proximitatea războiului (inclusiv asupra României) ar fi schimbat cu siguranță calitatea dezbaterilor despre deficit.

Că mai există corupție și fraude în fondurile publice? Da. Că nu sunt prioritizate eficient unele investiții publice? Da. Că încă există evaziune de 8-10% din PIB în România și că pare a se manifesta o rezistență puternică la reducerea acesteia? Da.

Că vrem o țară ca afară cu liberalism la venituri (România fiind o țară cu ponderea veniturilor fiscale în PIB specifică grupului de țări offshore) și paternalism la cheltuieli dar așa ceva nu se poate realiza economic decât pe deficite și datorie? Da. Că ne uităm cu invidie la infrastructura și calitatea serviciilor publice din Germania, Franța, Italia, Spania și Portugalia dar uităm că cel puțin ultimele 4 din listă au avut perioade de 5-7 ani cu deficite de peste 6% ajungând chiar la 10-11% din PIB ca să se dezvolte? Da”, a mai precizat acesta.

Situația fiscal-bugetară în 2025 și perspectivele pentru 2026

Ministerul Finanțelor a raportat pentru 2025 un deficit bugetar de 8,4% din PIB, similar estimărilor Comisiei Europene. Din acesta, 5,3% reprezintă deficit primar, iar 3,1% sunt dobânzi, reflectând împrumuturile din perioada pandemică și costurile suplimentare generate de proximitatea conflictului din Ucraina.

Estimările pentru 2026 anticipează o reducere moderată a deficitului la 6,2% din PIB, însă ajustarea va fi una asimetrică: 40% din reducere va proveni din creșterea veniturilor, iar 60% din reducerea cheltuielilor publice. Această abordare accentuează presiunea asupra populației și clasei de mijloc, fără a corecta inegalitățile structurale din sistemul fiscal.

”Deficitul bugetar efectiv anunțat de Ministerul Finanțelor pentru încheierea anului 2025 este de 8,4% din PIB (metodologie cash și ESA), egal cu cel estimat de Comisia Europeană în ultima prognoză (noiembrie 2025). Un deficit cu 7 miliarde lei mai mare și cu 0,3pp mai mic (metodologie cash) decât cel de anul trecut.

Conform estimării Comisiei Europene, România va încheia anul curent cu un deficit bugetar structural de 7,9% din PIB potențial (în scădere de la 9% anul anterior). Îngrijorătoare este structura deficitului bugetar – din 8,4% din PIB, componenta deficit bugetar primar reprezintă 5,3% din PIB iar dobânzile 3,1% din PIB (în creștere de la 2,4% din PIB anul anterior) (am explicat aici incidența crescută a împrumuturilor masive din pandemie, a incertitudinii politice și a contagiunii războiului din Ucraina).

România va trece de la regula 888 în anul 2025 (8,4% deficit bugetar efectiv, 7,9% deficit bugetar structural, 7,9% deficit de cont curent, toate exprimate ca pondere în PIB) la regula 666 în anul 2026 (6,2% deficit bugetar efectiv, 5,6% deficit bugetar structural, 6,4% deficit de cont curent, toate exprimate ca pondere în PIB). Fără implementarea Planului de Relansare Economică propus aici și fără o reformă fiscală structurală și echitabilă bazată pe progresivitate, România va simți ”oboseala fiscal-bugetară” și deficitele vor scădea cu greu la 4-5% în perioada 2027-2030”, arată acesta.

Comparativ cu alte țări UE, România va avea în continuare printre cele mai ridicate deficite, situându-se peste Franța și aproape de Polonia în 2026. În același timp, deficitul structural rămâne ridicat, iar traiectoria de ajustare este încă insuficientă pentru a stabiliza ponderea datoriei guvernamentale în PIB pe termen mediu.

”Analiza comparativă la nivelul țărilor UE 27, pe baza datelor prognozei Comisiei Europene, arată că dacă în 2025 România va avea cea mai mare pondere a deficitului bugetar efectiv în PIB (8,4% din PIB), peste Polonia (6,8% din PIB) și Franța (5,5% din PIB), anul viitor Polonia va fi țara UE cu cel mai mare deficit (6,3% din PIB), peste România (cu 6,2% din PIB) și Belgia (5,5% din PIB). Acest clasament se va păstra și în anul 2027.

În anul 2025, 13 țări UE27 vor avea un deficit bugetar efectiv mai mare sau egal cu 3% din PIB, media la nivelul Zonei euro va fi de 3,2% din PIB iar la nivelul UE 27 de 3,3% din PIB. În anii 2026 și 2027 media Zonei Euro și a UE 27 în ceea ce privește deficitul bugetar se va înrăutăți marginal”, mai arată analistul Cristian Socol.

Datoria guvernamentală a României va crește

Datoria guvernamentală a României va crește de la 54,8% din PIB în 2024 la 59,1% în 2025 și 61,1% în 2026. În ciuda creșterii, structura datoriei rămâne sustenabilă, datorită maturităților prelungite, diversificării surselor de finanțare și gestionării riscurilor valutare. Totuși, nivelul datoriei se apropie de pragurile stabilite în criteriile de la Maastricht, ceea ce impune o monitorizare atentă.

”Sănătatea finanţelor publice trebuie analizată și prin prisma evoluţia datoriei guvernamentale. Ponderea datoriei guvernamentale în PIB va crește de la 54,8% din PIB în anul 2024 la un estimat de 59,1% din PIB în anul 2025 și 61,1% din PIB în anul 2026. România se află la jumătatea clasamentului ţărilor UE la acest indicator. Ponderea datoriei guvernamentale în PIB se află sub pragul de sutenabilitate estimat la 52% din PIB datorie brută (și 48% din PIB datorie netă) și sub nivelul stabilit în criteriile de la Maastricht (<60%) în anul 2025, cu depășire în anii 2026 și 2027”, continuă analistul.

Comparativ cu alte state UE, România nu se află în zona de risc major, însă provine dintr-un context de deficite ridicate și finanțare suplimentară pentru investiții și angajamente externe, ceea ce va limita flexibilitatea bugetară în următorii ani.

Procesul de ajustare a deficitului bugetar necesită un echilibru între creșterea veniturilor și reducerea cheltuielilor. În România, măsurile recente au fost dezechilibrate, punând o presiune disproporționată pe cheltuielile publice, în timp ce contribuțiile fiscale cresc mai puțin.

”Analiza la nivelul UE27 arată că există 12 țări cu ponderea datoriei guvernamentale brute peste nivelul de 60% din PIB, cu derapaje substanțiale în Grecia (148% din PIB), Italia (136% din PIB), Franța (116% din PIB), Belgia (107% din PIB) și Spania (100% din PIB).

Revenind la sustenabilitatea datoriei guvernamentale, analizând datele Ministerului Finanțelor Publice putem observa că necesarul de finanțare brut din anul 2025 a fost de 258 miliarde lei (13,6% din PIB), din care aproximativ 40% pentru rostogolirea datoriei din urmă (rambursarea ratelor de capital) și 60% pentru acoperirea deficitului bugetar curent”, arată Cristian Socol.

Pentru anii următori, o consolidare sustenabilă și echitabilă ar necesita:

• introducerea progresivității în impozitare, reducând povara fiscală asupra populației cu venituri mici și medii;

• combaterea evaziunii și recuperarea arieratelor fiscale;

• stimularea creșterii economice prin investiții și dezvoltarea sectoarelor cu valoare adăugată ridicată;

• menținerea angajamentelor externe, dar cu o transparență mai mare asupra costurilor implicate.

”Teoria și analiza macroeconomică sugerează ca procesul de consolidare fiscal-bugetară să fie unul echilibrat din perspectiva creșterii veniturilor / reducerii cheltuielilor bugetare. Este adevărat că România nu poate efectua ajustarea fiscal-bugetară doar prin reducerea cheltuielilor, așa cum propun unele voci.

Ultimele date prognozate de Comisia Europeană indică în cazul României o compoziție dezechilibrată a ajustării. Astfel din reducerea deficitului bugetar în anul 2026 (de 2,2pp din PIB, de la 8,4% din PIB în 2025 la 6,2% din PIB în 2026), 40% vine din creșterea veniturilor bugetare (de la 35,7% din PIB în 2025 la 36,6% din PIB în 2026) și 60% din reducerea cheltuielilor bugetare (de la 44,1% din PIB în 2025 la 42,8% din PIB în 2026). Este încă o dovadă a lipsei de echitate a consolidării fiscal-bugetare din România.

De altfel, datele Comisiei Europene arată faptul că România va efectua în anul 2026 cea mai dură ajustare a deficitului bugetar, preponderent pe seama reducerii cheltuielilor publice”, mai spune acesta.