România plătește cele mai mari dobânzi din regiune. Cum ne afectează pe toți?

România plătește cele mai mari dobânzi din regiune în condițiile în care traversează o perioadă economică agitată. În timp ce indicatori precum deficitul comercial dau semne de ușoară ameliorare, statul român continuă să dețină un titlu nedorit: suntem țara care se împrumută la cele mai mari costuri din întreaga Europă Centrală și de Est. În urmă cu un an, România raporta creșteri anuale ale economiei, unele dintre cele mai mari din toată Europa.

România plătește cele mai mari dobânzi din regiune la împrumuturi, fapt confirmat de mai multe instituții financiare. Această notă de plată nu rămâne doar în scriptele Ministerului de Finanțe; ea se scurge inevitabil în economia reală, scumpind creditele pentru firme și ratele lunare ale milioanelor de români care au împrumuturi la bănci.

Întrebarea care stă pe buzele tuturor este: Cum am ajuns din nou în această postură de „oaie neagră” a piețelor financiare? Răspunsul ar putea indica o cauză principală pe care experții o numesc „taxa pe instabilitate” sau, de ce nu, măsurile fiscale luate în ultimul an care au frânat economia, blocând creșterea economică.

Prezentăm mai jos câteva puncte de vedere ale unor analiști în contextul actual.

Instabilitatea politică, „vama” pusă pe datoria publică

Ionel Dancă, analist și fost ministru, subliniază, într-o declarație recentă, un adevăr economic adesea ignorat de clasa politică: costul datoriei este direct proporțional cu încrederea pe care investitorii o au în viitorul țării. Dacă în perioade de criză globală toate statele suferă, este cu atât mai grav când România își scumpește singură finanțarea prin tensiuni interne, chiar și atunci când contextul ar trebui să fie unul de stabilitate. Aceaastă afirmație poate fi valabilă, deși România, după alegerile finalizate anul trecut, a reuțit să creeze o stabilitate politică prin guvernarea celor patru partide asumat pro-europene.

Este adevărat că dinamica este vizibilă în cifrele reci ale pieței de capital. Atunci când coaliția de guvernare a dat semne de fractură, investitorii au perceput un risc suplimentar. Ei nu se tem neapărat de cifre, cât de imprevizibilitate. Iar pentru a-și asuma riscul de a împrumuta un stat care pare că nu știe ce guvern va avea săptămâna viitoare, aceștia cer dobânzi mult mai mari.

Comparația dură: România vs. Ungaria

Economiștii de la Erste Bank au realizat o analiză comparativă relevantă între București și Budapesta. Deși ambele țări au specificul lor, în 2026 ele evoluează în direcții opuse din motive pur politice. În Ungaria, victoria opoziției și clarificarea direcției pro-Europene și pro-NATO au generat o „primă de entuziasm”, ducând la scăderea randamentelor obligațiunilor cu aproximativ 50 de puncte de bază. Investitorii salută acolo perspectiva adoptării euro și reluarea fluxurilor de fonduri europene.

În contrast, în România, raportul Erste subliniază că „politica joacă un rol central”, dar în sens negativ. Tensiunile din coaliție sunt văzute ca fiind extrem de costisitoare. Practic, în timp ce vecinii noștri își ieftinesc datoria prin claritate politică, noi o scumpim prin incertitudine.

Radiografia Unicredit: Suntem din nou cei mai scumpi

Totodată, specialiștii de la Unicredit Bank confirmă această tendință îngrijorătoare. După o scurtă perioadă de acalmie, randamentele obligațiunilor românești au început să crească din nou, sfidând tendința regională descendentă. Cifrele vorbesc de la sine: randamentul pe 10 ani a crescut cu 22 de puncte de bază într-un timp record, direct influențat de retragerea sprijinului pentru premierul în funcție.

Această scumpire a banilor vine într-un moment în care economia trimite semnale mixte. Deși deficitul de cont curent s-a îmbunătățit ușor (3,19 miliarde EUR în primele luni din 2026), performanța este trasă în jos de un deficit turistic tot mai mare. Totuși, performanțele bune din sectoarele IT&C și transporturi sunt „umbrite” pe piețele financiare de zgomotul politic de la București.

Avertismentul marilor bănci: Riscul pierderii statutului „Investment Grade”

Analizele Citigroup și JP Morgan, alți doi jucători importanți ai pieței,  adaugă o notă de urgență situației. Randamentul obligațiunilor pe 10 ani a atins pragul de 7,21%, cel mai ridicat nivel din ultima lună. Nicolaie Alexandru-Chidesciuc (JP Morgan) atrage atenția asupra unui detaliu tehnic cu impact devastator: România se împrumută la costuri specifice unor țări „junk” (fără rating de investiții), deși noi încă păstrăm oficial statutul de investment grade.

Pericolul cel mare este pierderea acestui rating de investment grade. Dacă agențiile de rating vor decide că instabilitatea politică blochează reformele fiscale, investitorii instituționali mari vor fi obligați prin statut să își retragă capitalul din România, acest lucru fiind o realitate, indiferent de corectitudinea sau nu a retrogradării. O astfel de mișcare ar duce la o explozie a dobânzilor și la o prăbușire a cursului valutar.

Cine plătește factura finală?

Atunci când statul se împrumută la 7%, nicio bancă comercială nu va oferi credite sub acest nivel companiilor sau cetățenilor, deoarece statul este considerat etalonul de risc minim, fiind mai simplu să împrumute către stat. Prin urmare, fiecare zi de „balet politic” și fiecare moțiune de cenzură care destabilizează guvernarea se traduce direct în rate mai mari la bancă pentru creditele în lei (ROBOR/IRCC), costuri de producție mai mari pentru firmele românești, care se reflectă în prețurile la raft sau a celor de export.

Economia României se pare că este extrem de sensibilă la mișcările politice sau propriile lamentări duc la acest lucru, în istoria recentă existând numeroase exemple de țări care au avut instabilitate politică, vedeți cazul recent al Bulgariei sau cazurile Italiei, Regatului Unit, Spaniei și care nu au fost afectate puternic de ”baletul politic”. Un caz aparte, care a stabilit un record mondial, îl reprezintă Belgia, pentru cea mai lungă perioadă fără un guvern ales (peste 500 de zile în perioada 2010-2011 și din nou în 2019-2020).

În final, „taxa pe politică” , aș adăuga și un nou termen ”taxa pe bocitoare” nu este plătită de partide și alarmiștii de profesie, ci de fiecare cetățean care constată că banii săi valorează tot mai puțin..