România își plânge cel mai iubit actor. A fost un monument al scenei și ecranului. Îl vom păstra veșnic în inimi

Unul dintre cei mai mari actori ai României, Ștefan Tapalagă, ar fi împlinit astăzi, 4 aprilie 2025, vârsta de 92 de ani. Un actor cu o carieră strălucitoare, dar și un sportiv de performanță, marele artist rămâne o figură de referință în cultura română. Sora sa, Rodica Tapalagă, mai mică cu șase ani, a fost la rândul ei una dintre marile actrițe ale României.

Astăzi, 4 aprilie 2025, se împlinesc 92 de ani de la nașterea marelui actor Ștefan Tapalagă, o personalitate remarcabilă a teatrului și cinematografiei românești. Născut la Dorohoi în 1933, artistul a lăsat o amprentă de neșters în cultura română, devenind o legendă a scenei, dar și un sportiv de excepție înainte de a se dedica actoria.

În ciuda faptului că ne-a părăsit la 21 mai 1994, moștenirea sa artistică rămâne vie, iar astăzi, la aniversarea celor 92 de ani de la nașterea sa, este un moment prielnic pentru a-i aduce un omagiu și a-i celebra cariera impresionantă.

Ștefan Tapalagă, o carieră începută în sala de scrimă

Ștefan Tapalagă este cunoscut drept un extraordinar actor de teatru și cinema, dar foarte puțini știu că înainte de a deveni o legendă a scenei, a fost un sportiv de top.

La vârsta de 14 ani, Tapalagă a început să practice scrima, iar în scurt timp a ajuns să fie recunoscut ca un sportiv de elită în echipa de floretă a Clubului Steaua. Alături de legendele scrimei, Sorin Poenaru și Iosif Zilahy, Tapalagă a luat parte în 1954 la primul său Concurs Internațional de Floretă.

În același an, a fost desemnat „maestru al sportului”, iar în 1956 a câștigat titlul de campion național la floretă.

Totuși, în ciuda succeselor sale pe terenul de scrimă, Tapalagă nu a reușit niciodată să obțină performanțe constante din cauza temperamentului său impulsiv.

„Nu eram constant. Azi învingeam pe oricine, dar la un concurs mare, mă enervam și terminam pe antepenultimul loc”, spunea actorul într-un interviu acordat GSP în anii 1980, rememorând momentele din cariera sa sportivă.

Visul de a zbura și copilăria marcată de război

Ștefan Tapalagă a avut o copilărie marcată de prigoana celui de-al Doilea Război Mondial. La 12 ani, familia sa s-a mutat din Dorohoi la București, în urma bombardamentelor care au distrus orașul natal.

În ciuda greutăților, Tapalagă s-a implicat în reconstrucția orașului, ajutând la îndepărtarea molozului și repararea infrastructurii, alături de soldații de la Institutul Militar de Educație Fizică. În paralel, visul său de a deveni pilot nu l-a abandonat niciodată.

Chiar dacă părinții l-au sfătuit să renunțe la această dorință, Tapalagă și-a continuat pasiunea pentru avioane, adunând și construind numeroase machete, pe care le asambla seară de seară alături de prietenul său, Amza Pellea.

Drumul spre teatru și formarea sa artistică

La vârsta de 25 de ani, Ștefan Tapalagă a luat o decizie care avea să-i schimbe viața: a abandonat cariera de sportiv pentru a urma drumul artei dramatice.

A început studiile la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, unde a devenit coleg cu tineri actori care aveau să devină și ei mari nume ale scenei românești, precum Traian Stănescu, Candid Stoica, Dorina Lazăr, Ioana Măgură Bernard, Ion Arcudeanu, Jorj Voicu şi Marian Hudac, Melania Ursu sau Mitică Popescu și Alexandru Lazăr.

După absolvire, Tapalagă și-a început cariera pe scena Teatrului „Al. Davila” din Pitești și la Teatrul de Comedie din Capitală, unde a lucrat alături de mari actori precum Radu Beligan, Ștefan Ciubotărașu și Amza Pellea.

De-a lungul carierei sale, Tapalagă a devenit cunoscut pentru talentul său deosebit în interpretarea unor roluri comice și dramatice.

A jucat în zeci de spectacole, iar repertoriul său a inclus lucrări semnate de Molière, Shakespeare, Ionesco și Cehov.

De asemenea, a avut o carieră de succes și în cinematografie, debutând pe marele ecran în 1958 cu filmul „Alo? Ați greșit numărul!”.

În continuare, a apărut în producții importante, precum „Nu vreau să mă însor” (1960), „Pași spre Lună” (1963) și Brigada diverse în alertă (1971), Dimitrie Cantemir (1974), Cercul magic (1975), fiind apreciat și pentru aparițiile sale la televiziune și radio.

Familia și moștenirea artistică

Ștefan Tapalagă a fost căsătorit cu regizoarea Sanda Manu, care i-a fost și profesoară de actorie. Împreună, au avut o fiică, Irina Tapalagă, artist plastic. De asemenea, sora sa, Rodica Tapalagă, a fost și ea o actriță apreciată, iar cei doi frați au scris o pagină de istorie în teatrul românesc.

În paralel cu activitatea sa profesională, Tapalagă a continuat să învețe și să se perfecționeze. A studiat pantomima la Paris cu Jacques Lecoq, experiență care i-a îmbogățit repertoriul și i-a extins orizonturile artistice.

De-a lungul anilor, a dovedit o mare versatilitate, reușind să aducă la viață o gamă largă de personaje, de la comedii la drame, câștigând admirația publicului și a criticilor.

Într-un interviu, Tapalagă sublinia că „un bun actor de comedie îşi dozează umorul pe care-l oferă în fiecare seară publicului. Există un dozaj al comicului. Trebuie să ştii când şi cât să faci publicul să râdă şi când să treci repede peste momentul la care s-ar putea râde.”

Această filosofie despre artă și despre interacțiunea cu publicul a ghidat cariera sa și a făcut ca interpretările sale să rămână memorabile.

Deși nu mai este printre noi, Ștefan Tapalagă va rămâne pentru totdeauna un simbol al teatrului românesc, un maestru al scenei și al cinematografiei, iar amintirea sa va dăinui în inima publicului care l-a admirat și respectat.