23 de ani fără actrița Nineta Gusti
Nineta Gusti rămâne o prezență emblematică a teatrului românesc de după război, o artistă ce a evoluat pe scene prestigioase precum Bulandra, Teatrul Armatei, Nottara sau Comedia.
Pe lângă cariera strălucitoare, povestea ei este marcată de o frumoasă legătură de viață și scenă cu Radu Beligan, unul dintre cei mai mari actori ai României.
Rădăcini în artă și formare profesională
Născută în 1913, la Iași, Nineta a petrecut o parte din copilărie într-un mediu încărcat de artă, în casa pictorului Nicolae Tonitza din Vălenii de Munte. Această atmosferă a influențat profund sensibilitatea sa artistică.
Și-a început formarea la Conservatorul de Artă Dramatică din București, având ca mentor un nume de referință al teatrului românesc, Lucia Sturdza-Bulandra.
Sub îndrumarea acesteia, Nineta Gusti a devenit o actriță serioasă, cu o voce distinctă și o prezență scenică puternică.
Debut și ascensiune pe scena teatrului
Încă din timpul studiilor, Nineta Gusti a debutat la Teatrul Bulandra, cu roluri mici care au atras rapid atenția publicului și criticilor.
În anii care au urmat, a jucat în piese diverse, adaptându-se atât dramaturgiei clasice, cât și celei moderne. Roluri în „Mătrăguna”, „Căsătoria”, „Nunta lui Figaro” sau „Femeia îndărătnică” îi definesc repertoriul vast și complex.
Colaborarea cu Radu Beligan a început pe scena Teatrului Maria Filotti și s-a extins pe mai multe decenii și instituții.
Cei doi au fost mai mult decât parteneri de scenă, fiind și parteneri de viață pentru 15 ani.
Nineta Gusti povestea cu sinceritate că mariajul oficial nu conta prea mult pentru ei, ci timpul petrecut împreună, plin de respect și dragoste comună.
Pe lângă teatrul clasic, Nineta Gusti a jucat și în film. Debutul său cinematografic a avut loc în 1959, în pelicula „Doi vecini”, regizată de Geo Saizescu, unde a interpretat alături de mari nume ale epocii. Filmografia sa, deși mai modestă ca volum față de activitatea teatrală, a demonstrat versatilitatea și talentul său.
Viața de la oraș la liniștea țării
În anii ’70, actrița a ales să părăsească agitația Bucureștiului și să se mute într-o casă simplă de la Crevedia, unde și-a găsit liniștea într-o curte cu grădină. Acolo, în mijlocul florilor și amintirilor, și-a petrecut ultimii ani. Din păcate, în această perioadă a avut parte și de greutăți, confruntându-se cu lipsuri materiale, boală și singurătate.
Ajutorul colegilor și al UNITER-ului a venit sub forma unor pachete lunare cu alimente și recunoașteri în cadrul galei artiștilor, dar situația ei s-a complicat în 2002, când a fost imobilizată la pat de o pareză.
Cu o eleganță și demnitate aparte, Nineta Gusti vorbea despre sfârșit nu ca despre o moarte, ci ca despre o „plecare” către un loc mai bun, unde oamenii se iubesc cu adevărat. Aceasta filozofie a reflectat întregul ei parcurs – o viață dedicată artei și iubirii, trăită cu suflet mare.
A murit în 4 iunie 2002, în casa ei de la Crevedia, lăsând în urmă o amintire vie în inimile celor care au cunoscut-o pe scenă sau dincolo de ea.
