Grigore Moisil: Întemeietorul gândirii informatice în România și reformator al logicii matematice

Grigore C. Moisil, la 52 de ani de la decesul său, rămâne o punte vie și durabilă între cultură și știință în România. Într-o epocă în care țara încă își căuta busola intelectuală între Est și Vest, Moisil a reușit performanța rară de a construi legături solide între tradiția științifică occidentală și potențialul neexploatat al unei generații de matematicieni formați în România. Născut la Tulcea, pe 10 ianuarie 1906, într-o familie cu un bogat arbore genealogic de intelectuali transilvăneni, el a devenit una dintre figurile-pivot ale matematicii românești și un precursor de seamă al informaticii moderne în Europa de Est.

Un copil al bibliotecii, nu al terenului de joacă

Moisil nu a fost un copil obișnuit. Într-o epocă în care curțile școlilor vuiau de jocuri și alergări, el își găsea refugiul în abstracțiune. Mama, educatoare, l-a învățat întâi să numere și să gândească logic, apoi să scrie și să citească – o inversare simbolică a ordinii tradiționale, care avea să-i definească întreaga viață: mai întâi conceptul, apoi expresia.

Părinții i-au fost primii mentori. Tatăl, istoric, i-a transmis rigoarea și apetitul pentru sistematizare. Casa familiei devenise un spațiu intelectual în care toate conversațiile erau, mai devreme sau mai târziu, subsumate unui tip de ordine mentală. A crescut într-o atmosferă în care curiozitatea nu doar că era tolerată, ci cultivată.

Moisil s-a înscris concomitent la două facultăți

După liceul absolvit la „Spiru Haret” din București, Moisil s-a înscris concomitent la două facultăți: Politehnica și Matematica. Deși trecuse cu succes de anul III la Construcții Civile, a ales să se dedice exclusiv matematicii – o decizie revelatoare despre fidelitatea lui față de abstracțiune și logică pură.

În 1929, și-a susținut doctoratul în fața unei comisii ilustre, condusă de Gheorghe Țițeica, cu o lucrare care a atras atenția unor nume grele ale științei internaționale: Vito Volterra, Tullio Levi-Civita și Paul Lévy. Publicată la Paris, teza avea să marcheze intrarea sa în circuitul academic european.

Iașiul și începutul logicii moderne românești

Revenit în țară, Moisil devine profesor la Universitatea din Iași. Acolo, într-un climat academic fertil, susține primul curs românesc de logică matematică și algebră modernă – o premieră absolută. Influențat de lucrările filosofului polonez Jan Łukasiewicz, începe să contureze propriul său sistem de logică multivalorificată, punând bazele a ceea ce azi cunoaștem sub denumirea de algebre Łukasiewicz-Moisil.

Era un pas esențial în direcția construcției unui limbaj formal compatibil cu viitoarele mașini de calcul. Într-o epocă în care cuvântul „calculator” abia pătrundea în vocabularul științific, Moisil gândea deja în termeni de automate, decizie, logică și coduri.

Un profesor vizionar într-un sistem greoi

Ajuns la București în 1941, în urma unei inițiative personale inedite (a cerut ministerului să angajeze toți candidații remarcabili la un post universitar, nu doar pe cel ales prin concurs), Moisil a devenit unul dintre cei mai influenți profesori ai Școlii de Matematică. În ciuda greutăților vremii – război, apoi comunism –, a reușit să cultive o atmosferă de libertate intelectuală rară, în care cercetarea și experimentul erau încurajate.

În paralel, a reprezentat România în Turcia, între 1946 și 1948, ca trimis diplomatic. Acolo a ținut conferințe care au atras atenția comunității academice internaționale, consolidând reputația sa globală.

Un pionier al informaticii într-o țară fără calculatoare

Dar poate cea mai spectaculoasă contribuție a lui Grigore C. Moisil a fost în domeniul informaticii. A anticipat emergența computerelor, a militat pentru introducerea logicii în studiul matematic și a pregătit generațiile care, după 1960, aveau să pună bazele industriei IT românești. A fost un arhitect conceptual al primelor calculatoare românești și un promotor tenace al interdisciplinarității între matematică, logică și inginerie.

În 1996, la mai bine de două decenii de la moartea sa, i-a fost acordat postum premiul Computer Pioneer Award de către IEEE Computer Society – o recunoaștere internațională a rolului său fondator în domeniul informaticii.

Moștenirea unei minți care a gândit înaintea vremurilor

Grigore Moisil a murit subit la 21 mai 1973, la Ottawa, în timpul unei conferințe. Avea doar 67 de ani. L-a însoțit, ca întotdeauna, soția sa, Viorica Moisil – cea care avea să devină păstrătoarea vie a operei sale și cea care i-a publicat jurnalul personal.

Astăzi, 21 mai,  la 52 de ani de la deces, numele lui Grigore Moisil nu este doar o etichetă pe manuale sau licee. Este un reper. A fost un vizionar care a știut să înțeleagă viitorul înainte ca acesta să se formeze, un pedagog care a văzut în elevii săi nu doar elevi, ci potențiali constructori de lumi logice. A trăit în matematică, dar a fost profund uman. Și, poate cel mai important, a fost un om al echilibrului între rigoare și imaginație, între cercetare fundamentală și aplicație practică – un model de gânditor complet, cum rar mai apar.