România a pierdut o mare doamnă a scenei artistice. Toți românii au admirat-o. Nu va mai fi nimeni ca ea

Pe 22 aprilie 2024, în urmă cu exact un an, lumea culturală din România pierdea o figură emblematică – Ecaterina Oproiu, scriitoare, dramaturg, critic de teatru și film, o voce distinctă și profundă a spațiului artistic românesc.

In memoriam: Ecaterina Oproiu – un an fără vocea sa unică în cultura română

Pe 22 aprilie 2024, în urmă cu exact un an, lumea culturală din România pierdea o figură emblematică – Ecaterina Oproiu, scriitoare, dramaturg, critic de teatru și film, o voce distinctă și profundă a spațiului artistic românesc. Anunțul trist a fost făcut la vremea respectivă de Uniunea Scriitorilor din România, marcând un moment de doliu pentru toți cei care au cunoscut sau i-au admirat opera.

Ecaterina Oproiu, o femeie remarcabilă

Născută în 1929, la București, Ecaterina Oproiu a fost o femeie remarcabilă, care a știut să transforme cuvintele în punți între inimi și minți. A absolvit Facultatea de Drept a Universității din București în 1952, dar a ales să își dedice viața scrisului, devenind, încă din anii tinereții, o publicistă activă în presa vremii, cu articole semnate în România Liberă și alte publicații influente.

Ecaterina Oproiu a fost redactor-șef al revistei Cinema între 1965 și 1989, perioadă în care a contribuit decisiv la formarea gustului cinematografic al publicului român. A participat în jurii internaționale, delegații culturale și comisii de selecție a filmelor, fiind o prezență constantă și respectată la marile festivaluri ale lumii. Cronica ei de la Festivalul de Film de la Cannes – eveniment pe care l-a acoperit de peste 30 de ori – rămâne o mărturie vie a pasiunii și profesionalismului său.

În dramaturgie, a lăsat în urmă texte vibrante, încărcate de sensibilitate și luciditate, printre care se numără „Nu sunt turnul Eiffel”, „Cerul înstelat deasupra noastră”, „Interviu” și „3×8 plus infinitul” – piese montate cu succes pe scenele românești, multe dintre ele abordând teme feministe, într-o vreme în care astfel de subiecte erau rareori tratate frontal.

A cucerit românii prin micile ecrane

Pentru publicul larg, Ecaterina Oproiu a fost și o figură familiară de pe micile ecrane, prezentând filme în cadrul emisiunii Telecinemateca la Televiziunea Națională – o prezență calmă, elegantă, care ghida spectatorii cu grație prin istoria cinematografiei.

După 1989, nu și-a abandonat nicio clipă misiunea de formator cultural. A continuat să publice în Adevărul literar și artistic și a făcut parte, timp de un deceniu (1992–2002), din Consiliul Național al Audiovizualului.

Printre ultimele sale volume se numără trei antologii de articole, dintre care „Comedii cu nisip în dinți” rămâne o piesă de rezistență pentru iubitorii teatrului.

La un an de la plecarea sa, amintirea Ecaterinei Oproiu rămâne vie prin cuvintele și ideile sale, prin generațiile pe care le-a inspirat și prin noblețea cu care a servit cultura română. Moartea ei a lăsat un gol adânc, dar moștenirea ei luminează în continuare conștiința artistică a acestei țări.