Născută la Galați, în ziua de 1 mai 1938, Camelia Zorlescu și-a descoperit vocația încă din copilărie, când obișnuia să cânte, să danseze și să recite poezii în fața familiei. A urmat Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, unde s-a format sub îndrumarea profesorilor Dina Cocea, Ion Cojar și Ion Olteanu. După absolvire, a fost repartizată la Teatrul de Stat din Târgu Mureș, unde tocmai se înființase secția în limba română. Aici a obținut primul său premiu important pentru rolul din spectacolul „Doi pe un balansoar”, avându-l partener pe Constantin Diplan.
Camelia Zorlescu a avut multe roluri marcante de-a lungul carierei
În anul 1965, Camelia Zorlescu s-a alăturat Teatrului Nottara din București, prin concurs, alături de Ștefan Iordache și Gilda Marinescu, într-o perioadă în care teatrul era condus de Horia Lovinescu. Debutul pe scena Nottara a avut loc în 1966, în spectacolul „Au fost odată două orfeline”, regizat de Sanda Manu, într-o distribuție ce includea nume importante precum Liliana Tomescu, Melania Cârjă și Ștefan Tapalagă.
Cariera sa a fost definită de o serie de roluri marcante în spectacole apreciate, precum „Meșterul Manole” de Octavian Goga, în regia lui Ion Olteanu, „O casă onorabilă” de Horia Lovinescu, regizat de Lucian Giurchescu, și „Othello” de William Shakespeare, în regia lui Cornel Todea. Alte apariții notabile au fost în producțiile „Năzdrăvanul Occidentului” de J.M. Synge, „Ultima oră” de Mihail Sebastian, „Audiență la consul” de Ion Brad, „Timon din Atena” de Shakespeare, „Sentimente și naftalină” de Sidonia Drăgușanu, „Pensiunea doamnei Olimpia” de I.D. Șerban și „Karamazovii” de Horia Lovinescu.
Lista spectacolelor în care a jucat este vastă și include și titluri precum „Jocul de-a vacanța” de Mihail Sebastian, „Brățara falsă” de Paul Everac, „Scapino”, după Molière, „Floarea de cactus” de Pierre Barillet și Pierre Gredy, „Într-o dimineață” de Mihai Ispirescu, „Henric al IV-lea” de Luigi Pirandello, „Păguboșii”, după M.R. Paraschivescu, „Sinucigașul” de Nicolai Erdman, „Prințul negru” de Iris Murdoch, „Întâlnire la Senlis” de Jean Anouilh, „Soțul păcălit” de Molière, „Titanic vals” de Tudor Mușatescu și „Aniversarea” de Thomas Vinterberg și Mogens Rukov.
Pe lângă cariera sa teatrală impresionantă, a avut și apariții notabile în cinematografie
Pe lângă cariera sa teatrală impresionantă, Camelia Zorlescu a avut și apariții notabile în cinematografie, colaborând cu regizori importanți precum Manole Marcus, Sergiu Nicolaescu, Alecu Croitoru, Nicolae Corjos și Nae Caranfil. Unul dintre cele mai apreciate roluri ale sale din film a fost în „Medalia de onoare”, în regia lui Călin Peter Netzer, pentru care a primit o nominalizare la Premiile Gopo la categoria cea mai bună actriță în rol secundar într-un film de lungmetraj ficțiune.
Camelia Zorlescu rămâne una dintre marile personalități ale teatrului românesc, cu o contribuție valoroasă și durabilă în cultura autohtonă. Moștenirea ei artistică continuă să inspire generații de actori și spectatori.
