România devine extrem de semnificativă, în contextul tensiunilor uriașe din Orientul Mijlociu, având în vedere că Scutul de la Deveselu este o pavăză pentru trei sferturi din Europa.

Nevoia unei poziții mai clare

Tocmai de aceea, conturarea unei poziții mai clare ar fi fost un bun semnal, afirmă Cristian Diaconescu, fost ministru de Externe și fost șef al cancelariei prezidențiale.

Aastfel, Scutul de la Deveselu a fost construit ca proiect strategic menit să apere Europa de eventualele lovituri cu rachete din Coreea de Nord sau din Iran. Nu s-a pus nicio clipă problema să existe o componentă ofensivă care să afecteze interesele militare sau de securitate ale altor state, a declarat Diaconescu pentru ziare.com.

Parteneriatul cu SUA

Avem un parteneriat strategic cu SUA și, din acest punct de vedere, decidenții de la București au și o responsabilitate în legătură cu încrederea reciprocă, a adăugat el.

Totuși, fostul ministru de Externe s-a arătat nemulțumit de reacția palidă a Bucureștiului, în chestiunea eliminării generalului iranian Soleimani.

Pavăză pentru Europa

”Poate în ideea coordonării cu Europa. Mi-e greu să înțeleg de ce nu s-a găsit totuși un limbaj. Nu ne cerea nimeni minuni militare, dar un limbaj care să reflecte o preocupare concretă în legătură cu situația din Orientul Mijlociu…”, a spus Diaconescu.

”Statul român are, ar trebui să aibă, informații și date detaliate, deci conturarea unei poziții mai clare cred că ar fi fost un bun semnal, mai ales în condițiile în care Scutul de la Deveselu este o pavăză pentru trei sferturi din Europa”, a adăugat el.

Cea mai puternică amenințare

”Câteva elemente din biografia generalului Soleimani ar fi relevante. În 2013, CIA îl considera cel mai puternic agent operativ din Orientul Mijlociu. El a devenit comandatul forțelor Quds în 1998, era un veteran al războiului dintre Iran și Irak.

Rapid a reușit să genereze o rețea nivelul Orientului Mijlociu, coordonând practic grupurile șiite și kurde care luptau cu Saddam Hussein”, arată sursa citată.

Hegemonia Iranului în regiune

În 2003, a coordonat structurile radicale în operațiuni împotriva forțelor americane. În 2011 îl găsim principal sprijinitor al lui Bashar al Assad, înainte de intervenția Federației Ruse în Siria. A fost în spatele tuturor acțiunilor organizate de Hezbollah în Liban și Hamas în Fâșia Gaza împotriva Israelului.

Gruparea pe care o conduce a fost acuzată cu probe serioase că a vrut sa organizeze, printr-o celulă în adormire, un atentat împotriva ambasadorului Arabiei Saudite în SUA. Dacă atentatul reușea, erau atacate și Ambasadele Arabiei Saudite și Israelului de la Washington.

Soleimani are o implicare de necontestat în eforturile Iranului de a-și extinde influența din Liban în Yemen, o intenție hegemonică din care Iranul nici nu a făcut vreun secret. Așa cum nu a făcut din dorința de a lovi prin orice mijloc, și aici Soleimani a fost foarte instrumental, interesele SUA și ale Israelului, în general ale Occidentului, considerate forța diavolului.

 


Te-ar putea interesa și: