Reforma companiilor de stat. Oana Gheorghiu: Sunt companii care nu mai pot fi salvate. Cele mai importante listări, făcute chiar de PSD

Reforma companiilor de stat

Reforma companiilor de stat. Într-un mesaj publicat pe pagina sa de Facebook, Oana Gheorghiu a susținut poziții ferme în sprijinul reformei companiilor de stat, afirmând că aceasta se desfășoară alături de Ilie Bolojan și că vizează creșterea eficienței și transparenței în administrarea acestora.

Totodată, a fost menționat faptul că în spațiul politic au apărut acuzații la adresa lui Ilie Bolojan, conform cărora acesta „ar vinde țara”, în contextul unor inițiative privind companiile de stat.

În argumentația prezentată, au fost enumerate mai multe exemple de privatizări și listări importante din România, realizate în ultimele decenii:

Aceste exemple au fost utilizate pentru a susține ideea că procesele de listare și privatizare au fost deja aplicate în economia României în diferite perioade.

Argumente privind listările parțiale ale companiilor de stat

În cadrul aceleiași poziționări, aceasta a mai susținut faptul că listările minoritare ale companiilor de stat reprezintă un instrument economic prin care statul își păstrează controlul majoritar, dar beneficiază de finanțare suplimentară.

”Astăzi, PSD vine să manipuleze cu același slogan din anii ’90.

E trist că, indiferent căt a evoluat poporul român de atunci, liderii PSD preferă să rămână ancorați în trecut.

Cele mai importante listări din România au fost făcute chiar de cei care astăzi le contestă: Nuclearelectrica (2013), Romgaz (2013), Electrica (2014), Hidroelectrica (2023).

În toate aceste cazuri, statul a rămas acționar majoritar.

Companiile nu au fost „vândute”, ci au devenit mai valoroase, mai transparente și mai bine administrate.

Și totuși, astăzi ni se spune că listarea este periculoasă.

Adevărul este simplu: România a făcut deja privatizări reale — acolo unde statul a cedat controlul, dar nu despre asta vorbim astăzi”, spune aceasta.

Printre beneficiile menționate se numără:

• atragerea de capital fără contractarea de datorii
• creșterea valorii companiilor
• sporirea transparenței și a disciplinei financiare
• accesul fondurilor de pensii ale populației la aceste companii

De asemenea, Oana Gheorghiu spune că este mai eficientă deținerea unei participații majoritare într-o companie performantă decât controlul total asupra unei companii ineficiente.

”Mai bine deții 75–80% dintr-o companie valoroasă, decât 100% dintr-una sortită falimentului.

De ce deranjează listarea?

Pentru că o companie listată nu mai poate fi controlată discreționar. Pentru că trebuie să raporteze public. Pentru că devine mult mai greu de folosit ca instrument politic.

Asta este, de fapt, miza. Nu „vânzarea țării”, ci pierderea controlului netransparent asupra unor resurse ale statului, folosite ca să alimenteze setea băieților deștepți trimiși de la partid.

Ipocrizia este evidentă: același instrument care ieri era „un succes pentru România” devine astăzi „un pericol”.

Economia nu funcționează pe bază de sloganuri. Ea funcționează pe bază de reguli, capital și încredere.

Iar România are nevoie astăzi de companii de stat care creează valoare pentru cetățeni, nu de companii capturate de interese politice.

Voi continua, alături de prim-ministrul Ilie Bolojan, mandatul de a face curățenie în companiile de stat și nu voi accepta în nicio clipă șantajul și populismul PSD”, a mai spus aceasta.

Reforma companiilor de stat în România

În cadrul unor declarații publice, Oana Gheorghiu a abordat situația companiilor de stat din România, evidențiind existența unor cazuri în care procesele de insolvență și restructurare s-au prelungit semnificativ, generând costuri ridicate pentru bugetul public.

Tema centrală a intervenției a vizat necesitatea intervenției timpurii a statului în cazul companiilor aflate în dificultate financiară, pentru a evita acumularea de pierderi și prelungirea procedurilor administrative.

„Sunt… procedurile de lichidare de-a lungul timpului au fost foarte lungi și din acestea au câștigat, de obicei, lichidatorii, care încasează în fiecare lună un onorariu, indiferent cât durează procedura, pentru că contractele de mandat nu au fost, din perspectiva mea, niște contracte semnate cu responsabilitate, în care să pui o perioadă maximă în care să se termine această lichidare, acest faliment”.

Un exemplu discutat în acest context este compania Petrotrans, aflată în faliment din 2007. Situația acesteia a fost utilizată pentru a evidenția durata extinsă a procedurilor de lichidare în unele cazuri din România, care pot ajunge la perioade de peste un deceniu.

În astfel de situații, au fost semnalate costuri recurente generate de administrarea insolvenței, inclusiv onorarii pentru lichidatori, firme de contabilitate și servicii de arhivare, plătite pe întreaga durată a procedurii.

„Astfel că, în lipsa unor contracte ferme în avantajul statului român, iată, ajungem la 19 ani de faliment în care compania de insolvență a câștigat onorarii, compania de contabilitate a câștigat onorarii, o firmă care face arhivarea a câștigat și ea niște bani. Și din 2014, sper să nu greșesc anul, statul român plătește o taxă de 20, aproape 28.000 de euro unei familii care are un teren pe sub care teoretic trece o conductă a Petrotrans”.

Probleme legate de gestionarea patrimoniului

În analiza situației Petrotrans au fost menționate și dificultăți privind evidența patrimoniului companiei, inclusiv lipsa unei imagini clare asupra infrastructurii existente.

Au fost indicate probleme istorice precum pierderi de active și degradarea infrastructurii, ceea ce a îngreunat procesul de evaluare și închidere a companiei.

„Se spune că Petrotrans a fost complet devalizată încă din perioada în care era funcțională: se fura motorină din conducte, ulterior s-au furat conductele ele însele. Ministerul Transporturilor de-a lungul timpului a pierdut imaginea exactă a patrimoniului pe care îl deține. Nu mai știm astăzi în ce stare sunt conductele astea, dacă mai există, dacă au fost furate.”

De asemenea, au fost menționate costuri suplimentare suportate de stat în legătură cu litigii și obligații asociate infrastructurii nefuncționale.

În cadrul declarațiilor a fost evidențiat faptul că prelungirea procedurilor de insolvență poate conduce la menținerea unor costuri administrative ridicate, fără o perspectivă clară de recuperare a valorii activelor.

În acest context, a fost subliniată importanța stabilirii unor termene clare și a unor mecanisme contractuale mai stricte în relația cu administratorii procedurilor de lichidare.

„Odată ce această companie este radiată, poate fi început demersul de a scoate respectiva conductă de sub terenul celor care astăzi încasează bani, dar gândiți-vă că în acești câți sunt, 10-12 ani, s-au încasat peste 300.000 de euro. Statul român a plătit peste 300.000 de euro pentru o conductă care nu funcționează”, a declarat Oana Gheorghiu.

Pierderi cumulate în companiile de stat

Un alt element central al analizei îl reprezintă pierderile acumulate de companiile de stat din România, estimate la aproximativ 14 miliarde de lei.

Aceste pierderi reflectă dezechilibre structurale în anumite sectoare economice și sunt utilizate în dezbaterea publică privind necesitatea reformării modului de administrare a companiilor de stat.

În cazul unui grup de 22 de companii analizate într-un proiect pilot, pierderile cumulate sunt de ordinul miliardelor de lei, indicând o problemă sistemică de eficiență.

„Din perspectiva mea, planul trebuie să meargă înainte pentru că, așa cum am spus și în conferința de presă, companiile de stat din România au acumulat pierderi istorice de 14 miliarde de lei. Să înțelegem ce înseamnă asta: înseamnă, cred că cel puțin trei sau patru spitale regionale pe care, după cum știm, România nu le-a construit încă. Cele 22 de companii din proiectul-pilot acumulează 4,2 miliarde gaură la bugetul de stat”.

În evaluările prezentate, a fost evidențiat faptul că nu toate companiile aflate în dificultate pot fi redresate prin prelungirea planurilor de restructurare.

În anumite cazuri, precum CFR Marfă și Petrotrans, s-a discutat despre lipsa unor soluții viabile de redresare, fiind avansată ideea finalizării procedurilor de închidere și radiere pentru a opri acumularea de pierderi suplimentare.

„Aceste lucruri nu pot să rămână așa și, vorba oamenilor care astăzi încearcă să găsească alte soluții pentru Guvern, nu se mai poate așa. E momentul acela în care reforma nu poate să mai rămână doar la nivel de discurs”.

Necesitatea intervenției timpurii a statului

Un element central al poziției exprimate îl reprezintă ideea intervenției timpurii în cazul companiilor aflate în declin financiar.

Această abordare presupune identificarea rapidă a problemelor și aplicarea unor măsuri de restructurare înainte ca situația financiară să devină ireversibilă.

„Chiar și o prelungire a planului de restructurare nu este o soluție garantată 100%. De aceea, cred că nu trebuie să ajungem în situația în care avem companii în faliment, ci trebuie să luăm problema din timp, să salvăm acea companie. Asta facem cu fiecare companie care poate fi salvată.”

Scopul declarat al acestei direcții este reducerea pierderilor bugetare și creșterea eficienței utilizării resurselor publice.

Procesul de reformă a companiilor de stat este prezentat ca o direcție strategică, care vizează atât eficientizarea administrării, cât și reducerea influenței factorului politic în gestionarea companiilor publice.

„Sunt companii care însă nu mai pot fi salvate și am dat câteva exemple, sunt câteva exemple în listă: vorbim de CFR Marfă, vorbim de Petrotrans, o companie despre care am povestit pe larg într-o postare pe Facebook, care este în faliment din 2007 și abia anul acesta va fi probabil radiată și închisă. Știu că zilele acestea ar trebui să apară decizia de radiere, astfel încât să putem închide robinetul prin care se scurg în continuare bani”, a explicat Oana Gheorghiu.

După o primă etapă de analiză care a inclus 22 de companii pilot, urmează o extindere a evaluărilor către alte societăți de stat, în vederea stabilirii unor măsuri de restructurare sau listare.