Englezii din organizaţia The Adventurists vor sa facă din lume un loc mai puţin… plictisitor, lăsând în urma aventurilor pe care le organizează donaţii consistente pentru zone defavorizate ale lumii.
Întrebat de ce organizează raliuri în Mongolia, Indonezia, Siberia, India şi Peru, Joolz Ingram, vicepreşedintele Mongol Rally, oferă un răspuns năucitor de simplu: „Am ales Mongolia pentru că nu ştiam pe nimeni care fusese acolo deja. Am ales Peru pentru pentru că ne doream o aventură sud-americană şi ne-am gândit că aceste vehicule (mototaxiurile) ar fi ideale ca mijloace de transport. Iniţial, raliul trebuia să se întindă pe suprafaţa a patru ţări, însă am rămas la Peru pentru că aici ai parte de călătorie prin deşert, munți şi prin junglă. În ceea ce priveşte raliul Ice Run, pot spune că ne familiarizaserăm cu Rusia graţie experienţei Mongol Rally, iar Tom, colegul meu, cunoştea ţara din studenţie. Am vrut să ne extindem portofoliul prin alăturarea unei aventuri «de gheaţă», iar Siberia s-a potrivit ca o mănuşă“.
În 2001, aflaţi în Cehia, Joolz şi Tom au cumpărat un Fiat 126 şi au pornit către Mongolia, un loc despre care nu ştiau aproape nimic. Aventura nu a durat mult, însă cei doi s-au întors acasă hotărâţi să organizeze Mongol Rally, în prezent cel mai important raliu caritabil din lume. În 2004, în ciuda piedicilor din partea autorităţilor mongole, șase echipe au trecut linia de start a primei ediţii Mongol Rally, cu șase autoturisme personalizate, care urmau să fie donate în capitala Ulan Bator, alături de o sumă strânsă din sponsorizările şi ajutoarele colectate de cei înscrişi. În ultimii opt ani, organizaţia The Adventurists şi-a făcut bine treaba, iar evoluţia celui mai mare raliu caritabil din lume este ilustrativă. În opt ani, numărul echipelor participante a crescut de la 6 la 297, adică de la 20 la 879 de participanţi, dintre care 132 sunt femei şi 747 bărbaţi. O noutate este că în ediţia încheiată în această lună au fost înscrise patru echipe formate exclusiv din femei, printre care şi echipa românească Fire Fairies, reprezentată cu succes de „zânele“ Ramona, Andreea şi Cristiana.
Românii, şi ei prezenţi în raliuri
La ediţia din 2012 a raliului Mongol Rally au participat echipe din 39 de ţări. România, deşi nu are tradiţie caritabilă, a fost şi ea reprezentată în ultimii doi ani şi va fi, se pare, şi în 2013, cel puțin cu o echipă. Dacă anul trecut Paramongols, prima echipă românească înscrisă în Mongol Rally, ajungea în Mongolia cu o ambulanţă încă funcţională, în acest an alte două echipe au reuşit să îşi doneze autoturismele trecute prin testul celor aproximativ 16.000 de kilometri. Fire Fairies, echipa românească formată exclusiv din fete, şi echipa Dacioţi până-n Mongolia au trecut linia de final din Ulan Bator cu un Renault Kangoo şi respectiv cu o Dacia din 2003, „în care aproape nimeni nu avea încredere că va rezista la un drum aşa lung şi complicat“, spun membrii echipei Dacioţi până-n Mongolia. „Ne bucurăm că am reuşit, aşa cum ne-am dorit, să demitizăm un mit şi să arătăm că se poate face treabă şi cu ceva românesc“, au adăugat aceştia. Întrebaţi care a fost cel mai dificil moment pe parcursul expediţiei, Dacioţii au răspuns fără să stea pe gânduri: „Drumurile. În Mongolia este cumplit. Practic, abia în apropiere de capitala Ulan Bator am găsit asfalt, şi nici acesta în cea mai bună stare. Au fost zile întregi în care am înghiţit praf, kilograme, iar Dacia, numită de noi Mioriţa, a fost cu adevărat chinuită. Pe de altă parte, Mongolia este cea mai frumoasă ţară prin care am trecut“. Se mai anunţă o premieră pentru România: în această lună, o parte din echipa Paramongols porneşte în aventura Mototaxi Junket din Peru.
Ce înseamnă să participi la un raliu?
Organizaţiile din spatele raliurilor caritabile supravieţuiesc din sponsorizări şi din taxele de admitere. În ceea ce priveşte misiunea caritabilă a curselor, uneori taxa de admitere se împarte în două, deci banii ajung şi la organizator, şi la fundaţiile selecţionate. În alte cazuri, „ralioţii” trebuie să strângă, pe lângă taxa de admitere, şi bani pentru donaţii, fie din sponsorizări, fie de la cunoştinţe, uneori chiar din veniturile proprii. Donaţia porneşte, în general, de la 600 de euro. Costurile nu se opresc aici, în orice caz, deoarece participanţii trebuie să mai plătească alimente, combustibil, cazare ş.a.
În schimbul taxei de admitere, participanţii sunt instruiţi de profesionişti, primesc vehicule, cum se întâmplă în cazul raliurilor din Peru, India, Indonezia şi Siberia, sau cai, precum în cazul raliului Mongol Derby. Mai nou, vehiculele au instalate sisteme GPS, astfel că pe parcursul aventurii echipele pot fi urmărite în timp real pe site-ul oficial al organizatorului. La linia de sosire, aventurierii sunt aşteptaţi la petreceri care durează zile şi nopţi.
4,7 milioane de euro a strâns organizaţia The Adventurists în opt ani de activitate
