În același timp, noul an se anunță la fel de ambițios, cu premiere așteptate, proiecte inovatoare și o deschidere tot mai mare către publicul tânăr. Una dintre cele mai importante noutăți este premiera operetei „Silvia”, un titlu emblematic al genului, readus în atenția spectatorilor într-o montare actuală și spectaculoasă.
În acest context, discutăm astăzi cu Radu Petrovici, managerul Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”, despre rezultatele obținute, provocările întâmpinate și direcțiile strategice pentru anul în curs.
Cum ați descrie, în câteva repere esențiale, performanța Teatrului de Operetă în anul 2025?
A fost, obiectiv vorbind, o performanță istorică, atât din punct de vedere economic, cât și în ceea ce privește indicatorii de performanță instituțională. În același timp, a fost și o evoluție așteptată. Publicul aștepta de mai mulți ani un reviriment real al instituției, autoritatea finanțatoare avea aceleași așteptări, iar echipa noastră își dorea, la rândul ei, să reconstruiască această dinamică pozitivă.
Pentru a ajunge aici, am pornit de la un proces riguros de planificare strategică. Am analizat cu atenție resursele disponibile, capacitatea reală de producție artistică, contextul cultural și economic, precum și profilul publicului nostru. Pe această bază, am stabilit obiective clare, realiste, etapizate, atât în plan artistic, cât și în plan managerial și financiar.
Am evaluat riscurile, am optimizat procesele interne și am pus accent pe eficiența utilizării resurselor, fără a compromite calitatea artistică. În paralel, am investit în consolidarea echipei, în dezvoltarea repertoriului și în recâștigarea încrederii publicului.
Rezultatele s-au reflectat în creșterea numărului de spectatori, în gradul ridicat de ocupare al sălii, în diversificarea repertoriului și în stabilitatea indicatorilor financiari. Dincolo de cifre, însă, cred că cea mai importantă realizare a fost reconectarea instituției cu publicul său și reafirmarea rolului Teatrului de Operetă ca reper cultural important în viața artistică a orașului.
Care au fost cele mai mari provocări, dar și cele importante rezultate ale stagiunii precedente, atât din punct de vedere artistic, cât și managerial?
Prima provocare a fost bugetul. Finanțarea publică a Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” din 2025 a fost cea mai scăzută din ultimii 18 ani (ținând cont și de rata istorică a inflației). Au fost și provocări structurale, de exemplu un repertoriu foarte restrâns de titluri.
Rezultatul tuturor acțiunilor noastre poate fi cuantificat în cele mai mari încasări din ultimii 18 ani, ceea ce e deja extraordinar, însă dependența de finanțarea publică rămâne o vulnerabilitate a tuturor instituțiilor de spectacole.
Fișă tehnică:
- Buget total: 41 milioane lei
- Subvenție: 36,7 milioane lei
- Venituri proprii: 4,3 milioane lei
Pentru o firmă aceste cifre pot părea ridicole, dar pentru un teatru din România înseamnă cu totul altceva. Costurile de producție pentru un spectacol de teatru muzical sunt enorme. În cazul nostru, fiecare ridicare de cortină în Sala Mare înseamnă cam 330.000 lei. Iar noi am făcut asta de vreo 90 de ori cu spectacole de repertoriu. Cei 4,3 milioane de lei înseamnă o creștere cu 67% a veniturilor față de anul 2024, când subvenția a fost de 49 milioane de lei (cu tot cu inflația dintre timp).
În perspectivă și mai largă: Ministerul Culturii finanțează șapte teatre lirice la nivel național. Ca mărime a subvenției suntem pe locul al șaselea, penultimul. Ca box office, pe locul al doilea, după Opera Națională, dar care operează o sală de două ori mai mare decât a noastră (950 de locuri vs 550).
Însă cel mai mult mă bucură un alt rezultat, care mi se pare mai puțin conjunctural. În anul 2025, în România, au fost 20 de organizații publice și private care au prezentat spectacole de operetă și musical. Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” singur ocupă 30% din totalul producției naționale de operetă și musical, ca număr de reprezentații, fiind astfel principalul producător de teatru muzical la nivel național.
Ce factori au contribuit cel mai mult la creșterea interesului publicului? Ce strategii ați folosit pentru a atrage public tânăr și pentru a fideliza spectatorii tradiționali?
O viziune clară, de la care nu ne-am abătut și o strategie de implementare a acestei viziuni care s-a dovedit corectă. Viziunea a fost să adoptăm bunele practici internaționale și, pe cale de consecință, să ne dezbărăm de obiceiurile proaste din domeniu.
Strategia a fost să ne cunoaștem publicul cât mai bine și să orientăm toată activitatea spre public. Asta nu înseamnă să devenim ultracomerciali, pentru asta există misiunea teatrului care stabilește ce facem: operetă și musical, deci ne împiedică să comutăm activitatea pe imobiliare sau import export.
Răspunsul concret și palpabil este musicalul Romeo și Julieta, o interpretare modernă, pe muzică pop-rock a piesei lui Shakespeare, a cărui premieră a avut loc pe 26 martie. Până la 30 iunie am dat 20 de reprezentații, ajungând în toamnă la un total de 32, ceea ce cred că e o premieră în sine pentru România.
Ce aduce nou stagiunea actuală pentru publicul Teatrului de Operetă? „Silvia” este una dintre cele mai așteptate premiere din această primăvară, ne puteți dezvălui ce elemente noi aduce această montare?
Stagiunea actuală continuă direcția de consolidare a repertoriului și de diversificare a producțiilor, astfel încât publicul să regăsească atât titluri consacrate, cât și montări noi, realizate la standarde artistice ridicate. Ne-am propus să oferim spectacole care să pună în valoare potențialul artistic și creativ al teatrului și, în același timp, să aducem în fața publicului producții atractive și bine construite.
„Silvia” este, fără îndoială, una dintre cele mai importante premiere ale acestei primăveri. Unul dintre elementele care o fac cu adevărat specială este colaborarea cu KERO®, pe numele său real Miklós Gábor Kerényi, regizorul cu care publicul nostru s-a întâlnit deja în spectacolul Romeo și Julieta. Este o personalitate marcantă a lumii operetei și musicalului european, fost director al Teatrului de Operetă din Budapesta timp de mulți ani, un artist care cunoaște în profunzime acest gen și care știe să îl aducă în fața publicului într-o formă actuală și atractivă.
Montarea păstrează farmecul clasic al operetei, dar îl pune în valoare prin ritm scenic, dinamica relațiilor dintre personaje și atenția la detalii de regie, costume și scenografie. Publicul va regăsi în spectacol energia și eleganța specifice genului, susținute de întreaga echipă de profesioniști care a lucrat la producție.
Este o producție realizată de profesioniști care invită publicul să redescopere farmecul spectacolului „Silvia”.
Ce alte premiere sau proiecte speciale pregătiți pentru acest an?
Cantafabule – un musical în formă de spectacol concert după albumul omonim al legendarei trupe Phoenix, simfonizat de Josef Kappl, de la care avem în repertoriu un alt spectacol foarte iubit de public, Meșterul Manole. Un al musical de format mic, de foaier, Secunda doi și un musical coregrafic, Dance, Ballerina, Dance! (Mai multe detalii aici: www.opereta.ro)
Cum vedeți rolul Teatrului de Operetă în peisajul cultural național în următorii ani? Și care sunt direcțiile strategice pe termen mediu și lung pentru teatru?
Ne dorim ca Teatrul de Operetă să devină un model de bune practici în cultura românească, un reper pentru profesionalism, inovație și coeziune artistică. Suntem dispuși să ne asumăm riscuri, testând mai întâi ideile și proiectele în cadrul nostru, pentru ca apoi să contribuim la dezvoltarea întregului sector cultural.
Pe termen mediu și lung, obiectivele noastre includ consolidarea repertoriului clasic și contemporan, diversificarea producțiilor pentru a atrage publicuri noi, investiția în formarea și menținerea unei echipe de profesioniști și continuarea modernizării spațiilor și infrastructurii teatrului. În paralel, urmărim să creștem vizibilitatea instituției la nivel național și internațional, prin proiecte și colaborări care să poziționeze opereta ca un gen relevant, viu și accesibil pentru toate generațiile.
