Radu Miruță: „Ministerul se luptă cu el însuși” în cazul SalRom. Companii strategice lăsate să se degradeze
Ministrul Economiei, Radu Miruță, a declarat la Antena 3 CNN că nu a reușit să-i revoce pe șefii SalRom după dezastrul de la Praid, pentru că aceștia refuză să participe la ședințele AGA și folosesc artificii juridice pentru a-și păstra pozițiile.
Oficialul a explicat că Ministerul Economiei a fost pus în situația absurdă de a-și da în judecată propria companie de stat, doar pentru a pune în aplicare deciziile acționarului.
Blocaj juridic în compania de stat
Potrivit ministrului, conducerea actuală a SalRom, companie aflată în subordinea Ministerului Economiei, a reușit să blocheze procesul de revocare prin refuzul sistematic de a convoca ședințele obligatorii. Miruță a arătat că există deja un prejudiciu dovedit și cuantificat, legat direct de accidentul de la Praid, iar procedura de tragere la răspundere a fost inițiată, însă pasul decisiv a fost blocat printr-o metodă abuzivă.
Criza de la SalRom arată, poate mai limpede ca niciodată, cât de vulnerabil este statul român în fața propriilor mecanisme birocratice și a intereselor politice care paralizează decizia. Declarațiile ministrului Economiei, Radu Miruță, nu vorbesc doar despre un accident la Praid, ci despre un sistem care refuză să funcționeze și care transformă companiile strategice în câmpuri de luptă între facțiuni.
„Grafitul este în gestiunea celor de la SalRom. Eu ca ministrul al Economiei am emis un ordin AGA de a trage la răspundere conducerea SalRom pentru prejudiciul de la Praid, e dovedit și cuantificabil și cu legătură de cauzalitate.
Ei trebuie să se întâlnească în 30 de zile pentru a fi informați că le va fi atrasă răspunderea în instanță, moment de la care se revocă de drept, nu va mai fi vot să decizi dacă-i lași sau nu.
Au trecut cele 30 de zile, iar ei evită să se ducă în sală să se întâlnească pentru a se considera că s-a îndeplinit procedura.
Ministerul Economiei a dat în judecată societatea Ministerului Economiei pentru a-i obliga să se ducă în sală să pună în aplicare dispoziția acționarului. Acolo sunt trei oameni puși de partide politice, poate că partidele politice ar face bine să le spună să plece. Statul român blochează.
Ministerul se luptă cu el însuși să-și dea la o parte niște oameni care au produs un prejudiciu și ei spun că nu vor și oamenii care i-au numit acolo îi încurajează.”
Situația SalRom scoate la iveală un fenomen frecvent în companiile de stat: conducători numiți politic, care refuză să plece chiar și în fața unor prejudicii demonstrate. Această practică, tolerată de ani de zile, transformă societățile strategice în instrumente de partid, cu efecte directe asupra economiei și siguranței naționale.
Miruță: Trebuie să schimbăm legea ca să nu mai fim blocați de artificii ridicole
În continuarea explicațiilor, Miruță a insistat că, din punct de vedere legal, un ministru nu poate înlocui voința formală a Adunării Generale a Acționarilor. În lipsa unui vot și a semnăturilor membrilor AGA, mandatul transmis de minister rămâne blocat, iar conducerea folosește acest vid procedural pentru a amâna schimbările. Situația este agravată și de întârzierile din justiție, ceea ce prelungește artificial durata crizei.
„Eu nu pot să semnez în locul SalRom. Și legal, eu, ca ministru, dau un mandat despre ce să decidă, dar faptic ei semnează, iar acolo sunt oameni care câștigă 2-3 săptămâni. A fost grevă la magistrați, s-a mai pierdut un termen.
Trebuie să schimbăm legea să nu mai avem astfel de lucruri ridicole. Eu sunt acționarul, vreau să-i schimb pe cei e acolo pentru că au făcut un prejudiciu, ei nu vin în sală și mă uit la ei și n-am ce să fac și-i dau în judecată să vină în sală. E o copilărie. Așa redresăm economia?”, a spus Miruță.
Resursele de grafit ale României
Pe lângă disputa juridică, ministrul Economiei a vorbit și despre potențialul strategic pe care România îl are în privința resurselor minerale. El a amintit că țara dispune de rezerve importante de grafit, un material rar și extrem de valoros, dar exploatarea acestuia este blocată de mai bine de 15 ani. În comparație, Norvegia, al doilea mare producător european, valorifică resurse mai reduse decât cele pe care România le exploata în trecut.
„Se găsește la Baia de Fier de unde nu se mai exploatează din 2006. Atunci se exploata pentru o chestie foarte ineficientă, se ungeau matrițele la siderurgie să nu se lipească aliajul topit de forme. Când s-a închis, se exploatau 18 mii de tone pe an. Acum, în Norvegia, cei care sunt al doilea mare producător se exploatează 12 mii de tone pe an, deci noi atunci aveam o dată și jumătate din cât are Norvegia acum cu o tehnologie mult mai avansată. Avem și o carieră de suprafață și una de coastă, ceea ce e un mix foarte avantajos din perspectivă economică.”
Miruță a explicat că grafitul românesc are o calitate deosebită, cu o concentrație de carbon peste media europeană, ceea ce îl face competitiv pe o piață unde prețul depinde de gradul de puritate. Creșterea chiar și cu câteva procente a nivelului de carbon poate multiplica valoarea resursei de câteva ori, fapt care ar putea aduce un avantaj economic major.
„Ce e cel mai important este concentrația de carbon care e extraordinar de ridicată în grafitul de acolo, e foarte untos, foarte bogat și concentrat. O tonă de grafit poate să coste 400 de dolari dacă e 90% pur, poate să coste 4000 de dolari dacă e 92% sau 93%. Adică cu cât crește foarte puțin, cu atât crește prețul exponențial cu rată supraunitară.”
De la grafit la grafen și semiconductori
În finalul intervenției, ministrul a prezentat o viziune ambițioasă privind valorificarea acestei resurse. El a susținut că România ar putea dezvolta o industrie de baterii, să investească în tehnologia de exfoliere a grafitului și să producă grafen, material cu valoare apropiată de cea a aurului. De asemenea, Miruță a invocat posibilitatea extinderii spre zona semiconductoarelor, cu condiția ca parteneriatele internaționale să se facă pe baze echitabile, în avantajul statului român.
„Asta e grafit, dar dacă trecem la grafen, deja vorbim de prețuri similare cu cel al aurului. Noi avem produsul, dar nu avem tehnologia și putem pune condițiile. Punem condiția să vii partener cu mine, te oblig să produci aici, nu mai pleci cu buștenii și după cumpărăm noi mobila. Asta e condiția mea ca țară, unii spun că n-ai voie. Ba am voie! E țara mea, e curtea mea, nu-l dau altcuiva, te interesează? Astea sunt regulile jocului și sunt foarte oneste.
De când până când România nu are voie să pună niște condiții pe bogăția pe care o are? E o fentă a unora cu discurs extremist – da, avem voie să facem asta, da, uitați că licența e a statului român și au fost mulți interesați să o obțină și da, identificăm o metodă comercială de a face în primă fază o fabrică de baterii, că e un pas intermediar, se dezvoltă afacerea, avem curaj să spunem că vrem să exfoliem grafitul și să producem grafen, și de ce nu o fabrică de semiconductori. De ce e greu să sperăm la ceva foarte plauzibil?
N-avem tehnologia, dar și cei care au tehnologia n-au produsul și ne întâlnim la mijloc.”
Groapă de gunoi care ia foc, descoperită în incinta Fabricii de pulberi de la Făgăraş
Ministrul Economiei, Radu Miruţă, a declarat marţi seară, la Antena 3, că în incinta Fabricii de pulberi de la Făgăraş există o groapă de gunoi aflată pe terenul Primăriei, care ia foc „destul de des”. Situaţia a fost semnalată Gărzii de Mediu şi a fost formulată o plângere penală.
Oficialul a explicat că problema nu vizează doar un conflict de proprietate între stat şi administraţia locală, ci mai ales un risc major de securitate industrială. Fabrica de pulberi din Făgăraş produce substanţe explozive, iar prezenţa unei gropi de gunoi care arde periodic în interiorul perimetrului ridică pericole evidente. Miruţă a subliniat că terenul pe care se află groapa aparţine Primăriei Făgăraş, dar este încadrat în incinta industrială gestionată de Ministerul Economiei, ceea ce face situaţia şi mai complicată.
„Sunt două fabrici de pulberi: una de pulberi explozive de la Făgăraş şi una de pulberi-combustibil, practic întreţine zborul proiectilului, pe care o vom face la Victoria. Cea de la Făgăraş are în mijlocul ei o groapă imensă de gunoi care, destul de des, ia foc. Nu am crezut prima oară, s-a demonstrat că aşa este. Primăria Făgăraş are o bucată de teren în mijlocul terenului pe care îl are Ministerul Economiei pentru fabrica de pulberi de la Făgăraş. A obţinut o autorizaţie pentru transfer în timpul zilei, vin cu o maşină de gunoi, sortează şi pleacă”, a declarat Radu Miruţă.
Incendiile spontane în apropierea materialelor explozive pot genera accidente de proporții, comparabile cu tragediile industriale din Ucraina sau Rusia, unde lipsa de control a dus la explozii devastatoare.
Plângere penală și sesizare la Garda de Mediu
Ministrul a adăugat că a încercat să rezolve problema pe cale instituţională şi că deja există sesizări oficiale depuse la Garda de Mediu.
„Sunt munţi de gunoaie acolo. Am vorbit cu cei de la Garda de Mediu, s-a făcut o plângere penală, încerc toate variantele posibile să înţeleagă şi Primăria că nu se poate acolo. M-a întrebat unde să îl ducă. E o întrebare la care răspunsul nu îl am eu, dar nici nu sunt eu cel care trebuie să dea toate aceste răspunsuri. Vă spun că din perspectiva unei fabrici de pulberi e complet imposibil de acceptat”, a subliniat ministrul Economiei.
Fabrica de pulberi de la Făgăraş, aflată în subordinea Ministerului Economiei, produce muniţie strategică. Situaţia semnalată de Miruţă ridică probleme de securitate industrială şi de mediu, având în vedere riscul de incendiu în apropierea unor materiale explozive.
Radu Miruţă spune că firmele aşteaptă la vopsit, dar Romaero foloseşte hangarul ca depozit
Ministrul Economiei, Radu Miruţă, a acuzat marţi seară, în direct la Antena 3 CNN, că Romaero a fost lăsată intenţionat să ajungă într-o situaţie dificilă, deşi compania are facilităţi de producţie şi mentenanţă care ar putea genera profituri importante. Ministrul a susţinut că resursele existente sunt folosite ineficient, iar statul român a urmărit în mod deliberat să valorifice terenurile societăţii, în loc să îi asigure dezvoltarea.
Cabina de vopsit, resursă profitabilă transformată în depozit
Miruţă a exemplificat cu situaţia unuia dintre hangarele Romaero, unde există o cabină de vopsit considerată extrem de valoroasă pentru companiile aeriene. În loc să fie utilizată pentru operaţiuni de întreţinere, această facilitate a ajuns să fie închiriată pentru depozitare, ceea ce, potrivit ministrului, reprezintă un nonsens economic într-un domeniu unde cererea este ridicată.
„Mai este și Hangarul 5, care dispune de o cabină de vopsit – un business căutat, la care companiile aeriene stau efectiv la coadă. Dacă schimbi desenul, ceva, trebuie să revopseşti. În loc să folosim hangarul pentru vopsit, noi l-am închiriat pentru depozitare.
Există, de asemenea, contracte de mentenanță care ar putea fi executate de Romaero, dar în loc să le facem noi, permitem altor firme să vină cu propriii angajați și cu echipamentele lor. Aceste aspecte se pot corecta”, a afirmat Radu Miruţă.
Constrângeri legale și refuzul partenerilor strategici
În continuarea intervenţiei, ministrul a explicat că o parte din blocajele Romaero ţin de cadrul legislativ aplicabil companiilor strategice. Acesta limitează posibilitatea statului de a ceda pachetul majoritar, ceea ce descurajează investitori importanţi. Totuşi, în jurul programelor de modernizare a avioanelor F-16 există un volum de comenzi suficient pentru ca mai multe companii să poată lucra în paralel.
„Există o lege care prevede că, în cazul companiilor strategice, statul român nu poate ceda mai mult de 49% din acțiuni. Din câte știu, cei de la Eurostar nu acceptă această formă de parteneriat, își doresc controlul complet, ceea ce, sincer, este de înțeles. Probabil că și eu aș vrea același lucru în locul lor. Așadar, aici vorbim de o limitare legală.
În al doilea rând, în jurul acestor avioane F-16 sunt atât de multe comenzi, încât este loc de business și pentru Aerostar, și pentru Romaero. Sunt mai multe comenzi decât poate gestiona fiecare dintre ele”, a precizat Miruţă.
Acuzații privind intenția de falimentare a companiei
Radu Miruţă a mers mai departe, afirmând că, de-a lungul anilor, statul român a avut o atitudine ostilă faţă de Romaero, urmărind să aducă societatea în pragul falimentului pentru a putea exploata terenurile deţinute în zona Băneasa. În opinia sa, această strategie a dus la pierderea unor oportunităţi importante pentru industria aeronautică.
Romaero a fost în anii ’90 simbolul industriei aeronautice românești, cu comenzi externe și parteneriate strategice. În ultimele două decenii însă, compania a fost constant subfinanțată și privată de investiții, în timp ce terenurile din zona Băneasa au devenit tot mai atractive pentru dezvoltatorii imobiliari.
„Preocuparea statului român față de Romaero, în mod real, a fost să ducă această companie în faliment pentru că le sticleau ochii după hectare întregi de teren aflate lângă DN1.
Totuși, există acțiuni în desfășurare pentru a face Romaero capabilă să preia mai multe comenzi. De exemplu, doar un hangar a ajuns în mâinile unei persoane implicate în domeniul imobiliar, la care a ajuns acest hangar la un preț de trei ori mai mic decât cel real, și există deja un dosar penal în acest caz”, a declarat ministrul.
Redresare lentă și opoziție din interiorul sistemului
Oficialul a menţionat că, în ciuda unor paşi pozitivi, procesul de redresare a companiei este mult prea lent în raport cu potenţialul său. El a avertizat că există o rezistenţă internă puternică, formată din persoane care beneficiază financiar din actuala situaţie şi care se opun schimbărilor reale.
„Romaero stă ceva mai bine acum decât anul trecut, dar ritmul în care se redresează este mult prea lent față de nivelul la care ar trebui să ajungă.
Ceea ce faceți este de mare ajutor (N.r. – faptul că Radu Tudor militează pentru salvarea Romaero), pentru că statul român are dușmani în interior. Iar cu acești „dușmani” lupți prin explicații publice și prin sprijin real. Este o rezistență majoră în sistem – sunt foarte mulți oameni din interiorul statului care câștigă bani din influențarea deciziilor.
Pe oamenii ăia trebui să îi depăşeşc ca influenţă, dar nu e uşor pentru că sunt mulţi şi nu sunt ai nimănui. Astea sunt argumentele mele, ei ce argumente aduc? Că e suficient să avem un cartier rezidenţial la Băneasa în loc de o pistă de avion? Că e suficient să închiriem pentru evenimente, showuri aviatice, cinci hangare unde se poate face producţie şi mentenanţă? Nu există astfel de argumente pe care eu le pot accepta”, a conchis ministrul Economiei.
Declarațiile lui Radu Miruță scot la iveală o realitate incomodă: statul român nu doar că își sabotează propriile companii strategice prin blocaje juridice și interese politice, dar ratează și șansa de a valorifica resurse unice cu potențial uriaș pentru economie. Între un minister care „se luptă cu el însuși”, fabrici strategice vulnerabile și resurse de miliarde lăsate în pământ, concluzia este clară: fără o schimbare legislativă și o voință politică reală, România rămâne captivă propriilor piedici.
