În acest context, asociația Haking Work a lansat o petiție online intitulată „Vrem legea burnout”, cerând recunoașterea legală a epuizării fizice și mentale cauzate de stresul cronic la locul de muncă drept fenomen ocupațional.
Angajații din România sunt afectați masiv de fenomenul burnout
Inițiatorii solicită măsuri de prevenție, protecție și sprijin psihologic și medical pentru angajați, reguli clare pentru reducerea stresului și respectarea dreptului la deconectare, precum și programe care să permită reintegrarea celor care au trecut prin burnout.
„România are nevoie urgentă de o lege care să protejeze oamenii de epuizarea profesională: tocmai trăim cu toții o criză de sănătate publică ascunsă, dar devastatoare. În fiecare zi, tot mai mulți dintre noi ajungem acasă epuizați, cu energia secată, cu mintea frântă și cu sufletul greu. Acestea sunt consecințele epuizării profesionale, adică ale burnoutului: o stare care s-a transformat, încet-încet, din excepție, în noua „normalitate”, în multe companii, birouri și fabrici din România. Prea mulți am acceptat ideea că doar așa „se face treabă”, că rezistența la stres, la abuz și la exploatare ne reflectă profesionalismul”, a scris organizația.
Burnout-ul este definit de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) ca un fenomen ocupațional. În România, 67% dintre angajați consideră că se află în risc de burnout, potrivit cifrelor înregistrate de asociația Haking Work. Acestea plasează România pe locul 2 în Europa, după Polonia.
„Realitatea, însă, este mult mai crudă: România, ca toate celelalte țări cu activități economice bazate pe muncă intelectuală, se confruntă cu o problemă majoră legată de burnout. Burnoutul afectează sute de mii de oameni în România anual, o realitate care sufocă oameni, afectează grav familiile, slăbește organizațiile și capacitatea lor de performanță și consumă resursele societății noastre.
Astăzi, Hacking Work lansează un apel deschis către mediul politic, la care așteptăm să se alăture întreaga societate: Cerem public redactarea și adoptarea de urgență a unei legi pentru reglementarea epuizării profesionale. Sănătatea mintală și fizică la locul de muncă nu sunt un moft, ci o necesitate”, a subliniat Haking Work.
Legislația românească nu reglementează direct epuizarea profesională în momentul de față
În prezent, legislația românească nu reglementează direct epuizarea profesională. Există Ordonanța Guvernului 137/2000 privind combaterea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, modificată în 2020 pentru a include hărțuirea morală la locul de muncă. Aceasta include sintagme referitoare la epuizare și stres, care intră sub incidența hărțuirii morale la locul de muncă. Evaluările CNCD până acum nu au vizat sănătatea fizică sau epuizarea ca obiect principal, ci doar ca parte a hărțuirii morale.
O inițiativă legislativă anterioară care urmărea reglementarea burnout-ului ca boală profesională a fost retrasă după critici din partea mediului de afaceri, care considera definiția ambiguă și susceptibilă de abuz. Aceasta ar fi modificat Legile nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă, nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale și nr. 418/2004 privind medicina muncii.
Propunerea legislativă retrasă ar fi permis stabilirea unui cadru clar pentru prevenirea, diagnosticarea și gestionarea burnout-ului, trecând de la tratarea epuizării fizice ca element al hărțuirii morale la recunoașterea acesteia ca boală profesională. Criticile mediului de afaceri s-au concentrat asupra obligațiilor angajatorilor și asupra drepturilor angajaților, dar și asupra potențialelor interpretări abuzive ale definiției burnout-ului.
„Datele publice arată că aproape 70% dintre angajații români simt că sunt expuși la risc de burnout de-a lungul timpului, fapt ce ne plasează ferm pe locul doi în Europa la incidența burnoutului, după Polonia. Faptul că suntem fruntași la rata de epuizare profesională se traduce, practic, în sute de mii de oameni copleșiți de stres și suprasolicitarea cronică la locul de muncă în fiecare an. România este în topul clasamentului european la epuizare profesională, o statistică alarmantă, care înseamnă milioane de oameni afectați grav de stres și suprasolicitare cronică la locul de muncă”, explică organizația.
Specialiștii sunt de părere că o lege a burnout-ului ar fi utilă
Codul Muncii prevede deja răspunderea angajatorului pentru prejudicii materiale sau morale cauzate angajaților în timpul serviciului, iar jurisprudența CNCD și a instanțelor a demonstrat că hărțuirea morală poate conduce la despăgubiri.
Specialiștii sunt de părere că o lege a burnout-ului ar fi utilă, dar trebuie bazată pe date statistice, comparată cu legislația altor state și cu hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene și ale Curții Europene a Drepturilor Omului. Consultările cu Societatea Română de Medicina Muncii, asociații patronale, sindicate și partide politice sunt necesare pentru a defini clar termenii și a ajunge la o lege echilibrată, acceptată de toți actorii implicați.
Burnout-ul rezultă din stres cronic la locul de muncă care nu a fost gestionat cu succes
Potrivit definiției utilizate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), burnout-ul rezultă din stres cronic la locul de muncă care nu a fost gestionat cu succes.
„Burnout-ul este un sindrom conceptualizat ca rezultat al stresului cronic la locul de muncă care nu a fost gestionat cu succes. Acesta se caracterizează prin trei dimensiuni: sentimente de epuizare sau oboseală; distanțare mentală crescută față de locul de muncă sau sentimente de negativism sau cinism legate de locul de muncă; și eficacitate profesională redusă. Burn-out-ul se referă în mod specific la fenomene din contextul profesional și nu ar trebui aplicat pentru a descrie experiențe din alte domenii ale vieții”, arată OMS.
7 din 10 angajați români se confruntă cu acest fenomen
Potrivit cifrelor înregistrate de Statista, o platformă specializată în colectarea și vizualizarea datelor, companiile pierd la nivel mondial peste 300 de miliarde de dolari deoarece nu gestionează corect epuizarea fizică a angajaților. În România, fenomenul afectează aproximativ 7 din 10 angajați cel puțin o dată pe parcursul carierei, potrivit unor date. Problemele sunt amplificate ulterior prin epuizare, anxietate și risc de depresie.
Unii angajatori consideră că o legislație privind burnout-ul ar putea fi exploatată. Totuși, realitatea arată că efectele sunt scăderea eficienței și a inițiativei, ceea ce generează pierderi financiare semnificative.
Mai mult, cazurile de burnout au început să fie soluționate și în instanțe. În iunie 2025, Tribunalul Cluj a obligat o companie să plătească aproape 9.000 de euro daune morale unei foste angajate care a ajuns la epuizare profesională severă din cauza condițiilor de muncă.
