Proiectul de act normativ prevede că, prin excepţie, durata timpului de muncă, ce include şi orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referinţă de 4 luni calendaristice, să nu depăşească 48 de ore pe săptămână.
Pentru anumite activităţi sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, se pot negocia, prin contractul colectiv de muncă respectiv, perioade de referinţă mai mari de 4 luni, dar care să nu depăşească 6 luni.
Sub rezerva respectării reglementărilor privind protecţia sănătăţii şi securităţii salariaţilor, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii contractele colective de muncă pot prevedea derogări de la durata perioadei de referinţă, dar pentru perioade de referinţă care în nici un caz să nu depăşească 12 luni.
La stabilirea perioadelor de referinţă prevăzute nu se iau în calcul durata concediului de odihnă anual şi situaţiile de suspendare a contractului individual de muncă.
Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 zile
De asemenea, proiectul stipulează că angajatorul poate stabili programe individualizate de muncă, cu acordul sau la solicitarea salariatului în cauză.
În ceea ce priveşte orele suplimentare, proiectul de act normativ menţionează că munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile după efectuarea acesteia. În aceste condiţii salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru.
“În perioadele de reducere a activităţii, angajatorul are posibilitatea de a acorda zile libere plătite ce se vor constitui într-un cont cu care angajatorul să poată să compenseze, în avans, eventualele ore suplimentare ce vor fi prestate pe parcursul anului”, se spune în document.
Pentru salariaţii de noapte a căror activitate se desfăşoară în condiţii speciale sau deosebite de muncă, durata normală a timpului de lucru nu trebuie să depăşească 8 ore pe parcursul oricărei perioade de 24 de ore, numai în cazul în care majorarea acestei durate este prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil, în situaţia în care o astfel de prevedere nu contravine unor prevederi exprese stabilite în contractul de muncă de nivel superior.
În situaţia depăşirii acestui interval, angajatorul este obligat să acorde perioade de repaus compensatorii echivalente sau compensare în bani a orelor de noapte lucrate peste durata de 8 ore.
Salariaţii de noapte vor beneficia de un spor la salariu de minimum 15% din salariul orar de bază pentru fiecare oră de muncă de noapte prestată.
Actul normativ mai prevede că, dacă pe durata unui an calendaristic angajatul a beneficiat de concediu de odihnă cu o durată mai mare decât cea la care ar fi avut dreptul în raport cu activitatea prestată în anul respectiv, angajatorul va putea reţine din salariul angajatului indemnizaţia de concediu aferente perioadei de depăşire a duratei legale, sau va putea opta pentru reducerea corespunzătoare a duratei concediului de odihnă în anul următor.
În cazul în care programarea concediilor se face fracţionat, angajatorul este obligat să stabilească programarea astfel încât fiecare salariat să efectueze într-un an calendaristic cel puţin 10 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt.
Sursa: Agerpres

Te-ar putea interesa și: