România a înregistrat o scădere a producției interne de gaze naturale

În prima jumătate a anului 2025, România a înregistrat o scădere a producției interne de gaze naturale utilizabile, care a ajuns la un total de 3,731 milioane tone echivalent petrol (tep). Comparativ cu perioada similară din anul anterior, producția a fost mai redusă cu 71.800 tep, ceea ce reflectă o diminuare de 1,9%, conform datelor centralizate de Institutul Național de Statistică (INS). Această scădere, deși moderată în termeni procentuali, vine într-un moment în care securitatea energetică și reducerea dependenței de surse externe rămân obiective esențiale ale politicilor naționale și europene.

Concomitent, în perioada ianuarie–iunie 2025, s-a observat o tendință inversă în ceea ce privește importurile de gaze naturale. Volumul gazelor aduse din afara țării a crescut cu 52,6%, adică 439.900 tep în plus față de aceeași perioadă a anului 2024. Astfel, nivelul total al importurilor a urcat la 1,275 milioane tep, semnalând o revenire sau o intensificare a dependenței de resursele energetice externe în contextul diminuării producției interne.

Această evoluție contrastează cu obiectivul strategic al autorităților de a reduce treptat importurile și de a consolida capacitatea de producție internă prin investiții în infrastructură energetică, modernizarea rețelelor existente și exploatarea de noi zăcăminte, inclusiv în zona platformei continentale a Mării Negre.

Perspectivele pentru următorii ani sunt optimiste

Potrivit Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză (CNSP), perspectivele pentru următorii ani sunt însă optimiste în ceea ce privește relansarea producției interne de gaze naturale. Prognozele oficiale includ o estimare de creștere anuală medie de 1,7% până în anul 2027. Această evoluție este fundamentată pe planurile de punere în exploatare a unor noi capacități de extracție, pe atragerea de investiții în sectorul energetic și pe o strategie națională de valorificare a resurselor subsolului într-un mod sustenabil și eficient.

„Astfel, în ultima Prognoză a echilibrului energetic, pentru 2025 a fost estimată o producţie de gaze naturale de 7,79 milioane tep (plus 1,5%), pentru 2026 una de 7,907 milioane tep (plus 1,5%) şi pentru 2027 o producţie de gaze naturale de 8,176 milioane tep (plus 3,4%).”

Aceste proiecții reflectă nu doar o recuperare a volumelor pierdute în anii anteriori, ci și o tendință de creștere sustenabilă pe termen mediu. Se are în vedere, printre altele, intrarea în funcțiune a proiectelor offshore din perimetrul Neptun Deep, dar și dezvoltarea zăcămintelor onshore prin parteneriate public-private și acorduri de concesiune. Un rol important îl vor juca și politicile de susținere a investițiilor verzi, prin care se încearcă o tranziție energetică echilibrată, în care gazul natural continuă să joace un rol de combustibil de tranziție.

În paralel, evoluția importurilor este estimată să urmeze o traiectorie descendentă. Autoritățile mizează pe reducerea graduală a dependenței de surse externe, ca urmare a majorării producției interne și a capacității de stocare și distribuție. Se preconizează că această scădere a importurilor va deveni mai vizibilă în apropierea anului 2027, când noile surse interne de gaze vor începe să aibă un impact semnificativ asupra balanței energetice.

„CNSP estimează, pentru 2025, importuri de gaze naturale de 2,211 milioane tep (-7,6%), pentru 2026 de 2,150 milioane tep (-2,7%) şi pentru 2027 de 2,022 milioane tep (-6%).”

Scăderea importurilor, anticipată de CNSP, se înscrie într-o strategie mai largă de consolidare a independenței energetice a României, în conformitate cu obiectivele asumate în cadrul politicilor energetice europene și naționale. Această tendință este susținută și de modernizarea infrastructurii de transport și distribuție a gazelor, de creșterea eficienței energetice la nivelul consumului industrial și rezidențial, dar și de extinderea capacităților de stocare strategică.

României, ca hub regional de tranzit

În același timp, autoritățile iau în considerare și rolul României ca hub regional de tranzit pentru gaze naturale, mai ales în contextul în care reconfigurarea pieței energetice europene — în urma crizelor geopolitice recente — a redeschis oportunități de colaborare și interconectare între statele din Europa Centrală și de Est. Astfel, o parte a gazelor importate sau produse local ar putea fi redirecționată către piețele externe, contribuind la consolidarea poziției strategice a țării în regiune.