Probleme grave la Șantierul Naval Tulcea în perioada comunistă. Documentele Securității dezvăluie condițiile în care se lucra

Șantierul Naval Tulcea, unul dintre proiectele industriale strategice ale României comuniste, s-a confruntat cu probleme de organizare, lipsuri de echipamente și riscuri majore pentru siguranța muncitorilor și elevilor aflați în practică. Documente din arhiva Securității, publicate luni de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), arată că investiția destinată dezvoltării flotei românești de pescuit oceanic a fost afectată de numeroase deficiențe, inclusiv în timpul operațiunilor de reparare și lansare la apă a navelor.

Cum a fost înființat Șantierul Naval Tulcea în perioada comunistă

Planurile pentru construirea Șantierului Naval Tulcea au fost elaborate la începutul anilor ’70, în contextul strategiei regimului comunist de dezvoltare a sectorului pescuitului oceanic și a capacităților de construcție și reparație a navelor maritime.

Orașul Tulcea a fost ales datorită poziției sale geografice, în apropierea gurilor Dunării, considerată favorabilă pentru dezvoltarea industriei navale.

În septembrie 1974, autoritățile au aprobat principalii indicatori economici ai investiției, iar deschiderea șantierului a fost programată pentru februarie 1975. Finalizarea întregului proiect era prevăzută pentru anul 1980.

Inițial, investiția se afla în subordinea Centralei Industriale Navale Galați, din cadrul Ministerului Industriei Constructoare de Mașini.

În martie 1975, autoritățile au decis ca proiectul să fie coordonat de Ministerul Apărării Naționale, printr-un comandament operativ condus de general-colonelul Ionel Vasile, adjunct al ministrului.

Personalul specializat urma să fie transferat de la șantierele navale din Galați și Brăila, în timp ce muncitorii recrutați din zonă trebuiau calificați la locul de muncă.

Planurile includeau și trimiterea unor ingineri și subingineri în Republica Democrată Germană pentru instruire profesională.

Cu toate acestea, documentele păstrate în arhivele Securității arată că organizarea centralizată nu a împiedicat apariția unor probleme importante.

Muncitorii nu aveau echipamente și spații sanitare corespunzătoare

O notă informativă din 21 martie 1978, întocmită de Inspectoratul Județean de Securitate Tulcea și semnată cu numele conspirativ „Plopeanu”, descria condițiile de muncă de pe platforma sincroliftului, inclusiv în timpul lucrărilor la nava „Neajlov”.

Documentul semnala lipsa instalațiilor sanitare și a spațiilor destinate personalului.

„De la bun început se semnalează lipsa încăperilor sanitare (citez: spălătoare, WC-uri)”, se arăta în informare.

Muncitorii nu beneficiau nici de vestiare adecvate.

„Muncitorii se îmbracă şi dezbracă pe unde pot, în aer liber”, consemna aceeași sursă.

Problemele se extindeau și asupra dotărilor necesare desfășurării activității. Potrivit notei, aproximativ 90% dintre uneltele necesare lipseau.

„Nu erau dotaţi cu raşchete, ciocane, perii de sârmă, role de vopsit, lipsă de vopsele”, se preciza în document.

Deși unele lucrări erau considerate executate corespunzător, absența echipamentelor afecta productivitatea și calitatea activităților.

O altă problemă era reprezentată de instalația electrică a șantierului, care nu putea susține funcționarea unor utilaje mai puternice.

„Instalaţia electrică de pe şantier şi în special de la platforma sincroliftului nu poate face faţă unor agregate mai puternice, estimând pericolul de incendiu”, avertiza documentul.

Alcool, jocuri de noroc și întârzieri în repararea navelor

O altă notă informativă, redactată în octombrie 1978, descria probleme privind disciplina muncii și organizarea activităților de producție.

Potrivit informațiilor consemnate de Securitate, o parte dintre angajați, în special muncitori tineri, evitau îndeplinirea sarcinilor profesionale și participau la activități fără legătură cu munca.

Documentul menționa consumul de alcool și practicarea jocurilor de noroc în timpul programului.

Maiștrii care aveau responsabilitatea de a-i instrui și supraveghea pe muncitori ar fi ignorat aceste abateri.

În același timp, unii angajați ar fi fost folosiți pentru rezolvarea problemelor personale ale persoanelor cu funcții de conducere.

Deficiențele aveau consecințe asupra activității șantierului.

„Reparaţiile la nave nu se execută corespunzător şi în termenele stabilite”, se arăta în nota informativă.

Ofițerii de Securitate urmau să informeze conducerea întreprinderii și să verifice dacă erau adoptate măsuri pentru remedierea situației.

Elevii trimiși în practică erau expuși fumului și gazelor industriale

Unele dintre cele mai grave probleme identificate în documentele CNSAS priveau activitatea elevilor de liceu care efectuau practică profesională în șantier.

O notă informativă din 15 februarie 1979, întocmită de locotenentul Tudorel Ciuprescu și semnată cu numele conspirativ „Haralambie”, descria condițiile în care se desfășura instruirea tinerilor.

În atelierul de strungărie fusese introdus un motor al cărui zgomot împiedica desfășurarea lecțiilor.

Un alt incident a fost consemnat la 14 februarie 1979, când în apropierea atelierului au fost arse mai multe țevi.

„Un alt exemplu este că în ziua de 14-02-1979 începând cu orele 9:00 în imediata apropiere a atelierului s-au ars nişte ţevi”, menționa documentul.

Fumul rezultat a redus vizibilitatea în timpul lucrărilor și i-a expus pe elevi la inhalarea gazelor.

Potrivit informării, șeful atelierului nu ar fi intervenit pentru remedierea situației.

„A tratat cu indiferenţă practic neluând nici o măsură”, consemna ofițerul.

Criticile vizau și conducerea șantierului.

„Indiferenţă şi chiar spus lipsă de răspundere manifestă şi conducerea Şantierului Naval în pregătirea viitoarelor cadre”, se arăta în aceeași notă.

Documentele indicau că elevii nu dispuneau de echipamente de protecție, iar activitățile practice nu erau organizate corespunzător.

„Cert este faptul că echipamentul de protecţie lipseşte de la elevi”, concluziona informarea.

O mențiune ulterioară, din 25 februarie 1979, arăta că problemele fuseseră discutate cu reprezentanții șantierului și că se luaseră măsuri pentru îmbunătățirea situației, fără a preciza însă rezultatele acestora.

Materiale depozitate periculos și o fabrică de oxigen fără pază

Alte documente din 1979 semnalau probleme legate de depozitarea materialelor și de securitatea unor instalații industriale.

În apropierea căii ferate care deservea șantierul, țevile erau depozitate direct pe sol, în stive care prezentau riscul de a se deplasa și de a provoca accidente.

Unele materiale se aflau la mai puțin de 2,5 metri de calea ferată, în zone de curbă, unde puteau ajunge pe linie și bloca circulația.

În plus, triajul feroviar nu era iluminat pe timpul nopții, ceea ce îngreuna manevrarea vagoanelor și descărcarea materialelor.

Din această cauză, operațiunile de descărcare se desfășurau doar în timpul zilei, într-un singur schimb, provocând întârzieri în aprovizionare.

Probleme de securitate au fost identificate și la fabrica de oxigen preluată de șantier.

În urma unui control desfășurat în noaptea de 18 spre 19 noiembrie 1979, ofițerii au constatat că unitatea nu beneficia de pază corespunzătoare, iar accesul în incintă nu era controlat.

Documentele semnalau inclusiv nereguli privind păstrarea și manipularea documentelor secrete de stat.

Nava „Putna”, în pericol de avariere în timpul lansării la apă

Un alt episod prezentat în documentele publicate de CNSAS privește lansarea la apă a navei „Putna”, aflată în reparații la Șantierul Naval Tulcea.

O notă întocmită la 7 martie 1980 analiza incidentul produs în seara zilei de 29 februarie 1980, în timpul unei operațiuni desfășurate pe sincrolift.

Înaintea lansării, conducerea navei solicitase desemnarea unui comandant și a unui șef mecanic brevetat care să coordoneze operațiunea.

Solicitările nu ar fi primit însă răspuns, iar conducerea navei și reprezentanții șantierului au decis să continue manevra după ce au primit asigurări verbale privind pregătirea acesteia.

La intrarea navei în stare de plutire, s-a constatat că balastarea fusese realizată necorespunzător.

„Datorită balastării necorespunzătoare, nava s-a înclinat în bordul babord într-un unghi de circa 13 grade, creând pericolul avarierii navei şi mai ales a instalaţiei «Sincroliftului»”, se arăta în document.

Operațiunea a fost oprită, iar specialiștii chemați să intervină au stabilit măsurile necesare pentru echilibrarea navei.

Incidentul a provocat însă și alte probleme tehnice.

La degajarea navei de pe platformă au fost agățate 17 cărucioare ale trenului de rulare, care au căzut în bazin și au necesitat operațiuni speciale de recuperare.

În urma verificărilor, Securitatea a criticat organizarea manevrei și a propus măsuri suplimentare de control, inclusiv verificarea jurnalelor de bord, asigurarea personalului calificat și sancționarea celor considerați responsabili.

Documentele publicate de CNSAS evidențiază dificultățile întâmpinate în dezvoltarea unuia dintre proiectele industriale importante ale României comuniste, în condițiile în care investițiile coordonate la nivel central erau afectate de lipsa dotărilor, probleme de organizare și deficiențe privind siguranța personalului.