In urma cu un an, am avut ocazia sa calatoresc in Statele Unite. La iesirea din SUA, chiar la aeroport, am trecut printr-o intamplare care astazi are o alta morala. Functionarul aeroportului mi-a cerut un biletel pe care-l completasem la sosirea in America. N-am putut sa i-l arat, din simplul motiv ca il ratacisem. Functionarul a insistat la inceput politicos, apoi din ce in ce mai apasat. Nu am reusit sa-l gasesc si am ridicat mainile a neputinta. Era imposibil sa mai caut un biletel in bagaj cu doar o jumatate de ora inainte de decolarea avionului. Vamesul mi-a spus atunci: „S-ar putea sa aveti probleme cand veti mai veni in America!”. Am inteles. Faptul ca nu aveam acea hartie ma facea sa devin suspect ca as fi intrat ilegal in Statele Unite. Micul incident m-a pus pe ganduri. Am avut, in acelasi timp, un sentiment amestecat de teama si de penibil. De teama, pentru ca sistemul american parea impenetrabil, capabil sa supravegheze orice. De penibil, pentru ca acelasi sistem putea duce la marginea ilegalitatii un cetatean onorabil, dar putin distrat. „Martea neagra” (11 septembrie a.c.) a aratat ca nimeni nu este perfect. 19 teroristi au trecut inarmati cu cutite si cuttere de paza aeroportului, dupa ce, in prealabil, unii dintre ei statusera linistiti in America vreme de un an, timp in care urmasera cursurile unei scoli de pilotaj.

America este astazi pe picior de razboi. Inamicul are un nume: terorismul, dar nu si un chip. Acum se stie doar ca Osama bin Laden este omul care va fi vanat. Pentru a reusi acest lucru, nimic nu este prea putin. Opinia publica americana este pregatita pentru orice tip de actiune (si o va accepta), mijloacele financiare sunt nelimitate si ating sume exorbitante pentru orice alta tara de pe glob, armata este gata de atac si un numar impresionant de rezervisti (35.000) sunt pregatiti pentru mobilizare. Aliatii Americii par a accepta situatia. Tot acest tablou se refera doar la forta armata. Aici este vorba de bombe si de operatiuni de capturare. Sa nu uitam insa ca, uneori, in numele democratiei se iau masuri nedemocratice (asa cum poate fi interpretata bombardarea Iugoslaviei). Important este ca in numele luptei impotriva terorismului sa nu se ajunga la masuri de tip terorist.

Se vorbeste foarte mult despre un posibil atac armat. Dar se spun foarte putine despre un lucru la fel de important. America ar trebui sa caute solutii pentru a duce un razboi cu cei care finanteaza organizatiile teroriste. Armele sunt importante, dar banii sunt esentiali. Lipsiti de mijloace financiare, teroristii isi vor pierde considerabil forta de a lovi. Eventuala capturare a lui Osama bin Laden ar rezolva o mare problema. Dar, oricand, cu bani se poate inventa un alt bin Laden. De aceea, proba de foc a Americii nu ar trebui sa fie razboiul armat, ci razboiul impotriva conturilor care alimenteaza organizatiile teroriste. Acest tip de razboi este insa mult mai dificil de dus. Bombardamentele socheaza prin faptul ca intr-un astfel de atac pot muri civili nevinovati. In schimb, incercarea de a controla banii care ajung la teroristi ar soca lumea bancara mondiala. Atacurile armate risca sa fie considerate un atac la adresa umanitatii. Incercarea de a controla conturile dubioase risca sa fie considerata un atac la adresa economiei libere. Unde se va opri America? Va avea curajul sa puna in discutie actualul sistem economic mondial? Va risca sa-si atraga mania bancherilor, incercand sa-i convinga ca, in caz de necesitate, secretul bancar ar trebui sa se transforme intr-o vorba goala? Ar putea incuraja desfiintarea paradisurilor fiscale, asa cum isi propune si Uniunea Europeana? Raspunsurile la aceste intrebari nu le vom afla foarte curand. La fel de posibil este sa fie incercate si alte metode. Vor fi, desigur, multi adversari: bancherii ori marile companii. Va fi, desigur, foarte greu, intrucat economia tarilor arabe are o importanta independenta fata de economia mondiala, data, in primul rand, de exploatarea resurselor energetice. Dar pentru a fi eficient, razboiul Americii nu trebuie purtat doar cu bombe.