Un fost prinț moștenitor este „arestat la domiciliu”, acuzat de complot menit să destabilizeze regatul.

Prinţul Hamza neagă acuzațiile, spunînd că va sfida ordinul de a sta în arest la domiciliu. A distribuit deja un videoclip și un alt mesaj audio pentru susținătorii săi, acuzând autoritățile iordaniene de corupție. Fratele său vitreg, regele Abdullah al II-lea, tace.

Este tot ce se știe acum știe acum despre ce s-a întîmplat în Iordania in aceste zile în familia regală. Când a fost difuzată știrea că poliția iordaniană a arestat aproximativ 20 de persoane, inclusiv alți membri ai familiei regale și foști consilieri ai palatului, oficialii au susținut că răspund la o vagă amenințare la adresa „securității și stabilității regatului.”

Până duminică, Hamza a fost acuzat, împreună cu mai mulți dintre asociații săi, de „complot” care implică entități străine. Dar niciuna dintre aceste „entități străine” nu a fost identificată, iar toate celelalte detalii ale acestei presupuse conspirații sunt la fel de neclare.

Într-o răsturnare de situație, curtea regală a publicat ulterior o scrisoare dactilografiată, semnată aparent de Hamza, în care își afirmă loialitatea față de regele Abdullah al II-lea.

Hamza este fiul cel mare al regretatului rege Hussein, care a murit în 1999, și a soției sale, regina Noor. Și-a pierdut titlul de prinț moștenitor în 2004, când regele Abdullah și-a numit propriul fiu drept prinț moștenitor.

A fost evitată astfel o tentativă de lovitură de stat? Sau Regele Abdullah încearcă să reducă la tăcere o opoziție politică care este probabil mai legitimă, și, prin urmare, mai amenințătoare pentru propria sa autoritate?

„În loc să devină mai clare, evenimentele din Iordania au devenit mai tulburi, în urma informației porivind tentativa de lovitură de stat”, a comentat Shibley Telhami, profesor la Universitatea din Maryland. „Au apărut zvonuri ciudate cu privire la rolul pe care l-au avut saudiții, Emiratele Arabe, Iranul, Qatarul și Israelul, toate fără dovezi reale despre o tentativă de lovitură de stat reală”.

Corespondentul Reuters a citat un fost oficial al SUA care a descris complotul „ca fiind credibil și amplu, dar nu iminent”. „Acest oficial spune că cei implicați intenționau să promoveze proteste, sub forma unei „răscoale populare, cu oameni pe stradă, cu sprijinul unor lideri tribali”.

Statele Unite și-au declarat „sprijinul deplin” pentru aliatul lor, regele Abdullah, care a făcut din Iordania un punct central al politicii SUA în Orientul Mijlociu. Chiar dacă Ammanul s-a temut, în ultimii ani, că importanța sa de diminuează în ochii Washington-ului.

O mare parte din această anxietate a apărut sub administrația Trump. Acesta l-a încurajat pe prim-ministrul israelian, Benjamin Netanyahu, care a savurat înstrăinarea Iordaniei deși era una dintre cele două țări arabe cu care Israelul are un tratat de pace.

Când Trump a ajutat la intermedierea acordurilor diplomatice între Israel și patru țări arabe, Iordania s-a temut că va fi exclusă și mai mult.

Alte monarhii arabe, inclusiv Emiratele Arabe Unite, s-au grăbit să anunșțe sprijinul pentru regele din Iordania. Și au de ce să o facă.

Orice indiciu al protestelor populare care izbucnesc în Iordania – cu sprijinul potențial al unor triburi influente și al unui prinț nemulțumit care ar putea deveni rege în locul lui Abdullah – îi neliniștește pe monarhii din Golf.

Considerată drept o „oază de calm” sau „insulă de stabilitate” în regiune, Iordania a cunoscut deja mai multe proteste, începînd cu Primăvara Arabă din 2011.

În 2018, o grevă împotriva măsurilor de austeritate s-a transformat în demonstrații la nivel național, considerate unele dintre cele mai mari din istoria regatului. Spre deosebire de colegii săi monarhi din Golf, bogați de pe urma veniturilor din petrol, regele Abdullah nu a putut încerca să cumpere nemulțumirea populară.

Spre deosebire de Tunisia, Egipt și Siria, în Iordania nu au existat manifestații de genul unei revoluții pentru a duce la căderea regimului. Ci doar pentru o reformă autentică, prin care puterea politică reală să treacă din mîinile regelui către organele alese. Asta nu s-a întâmplat niciodată.

Între timp, problemele economice ale Iordaniei s-au acutizat, agravate de povara găzduirii a unui număr mare de refugiați sirieni.

Pandemia COVID-19 a exacerbat toate aceste probleme. Iar autoritățile au restricționat disidența printr-o nouă lege privind criminalitatea informatică și au extins măsurile „antiteroriste”, fiind anihilată orice formă de protest.

„Ceea ce se spune pînă acum în șoaptă, în cercuri închise, se spune acum pe față”, spune Daoud Kuttab, directorul Comunității Media Network din Amman referindu-se la criticile legate de corupția sistemică, în special, sub regele Abdullah. „Mass-media oficială nu spune nimic și știm că există mai multe lucruri din acest incident pe care nu le putem vedea”.