La finele anului trecut, cercetătorul iranian Mohsen Fakhrizadeh a fost ucis cu o mitralieră controlată prin satelit. Teheranul a acuzat imediat Israelul de comiterea acestui asasinat. Ultimul dintr-o serie mai lungă de asasinate, pornite încă din 2007, cărora le-au căzut victime oameni de știință iranieni.

Cel mai cunoscut caz este cel al fizicianului Massoud Alimohammadi, care, la 12 ianuarie 2010, a fost ucis după  ce o motocicletă încarcată cu explozibil a fost detonată în apropierea locuinței sale din Teheran, scrie NationalInterest.

Massoud Ali Mohammadi era un om de știință renumit care activa in domeniul energiei nucleare. După doar cîteva luni, profesorul universitar iranian Mostafa Ahmadi Roshan a fost ucis, tot la Teheran, de o bombă plasată pe mașina lui de doi bărbați aflați pe o motocicletă. Se presupune că a fost urmărit de mai mulți asasini. Unul dintre ei a atașat un dispozitiv magnetic la mașina lui Roshan. Roshan a murit pe loc, dar soția sa, care stătea lângă el, a scăpat cu viață.

În 2011, Darioush Rezaei-Nejad a fost împușcat mortal în Teheran. Potrivit unor informații, era absolvent al Universitatii Malek-e-Ashtar, afiliată Ministerului Apărării din Iran. Soția lui Darioush declara ulterior că inginerul era membru al programului nuclear iranian și că primise amenințări anonime înainte de a fi ucis. Ca de fiecare dată, Teheranul a dat vina pe SUA și Israel pentru asasinat. Statele Unite au respins acuzația, în timp ce conturile de pe rețelele sociale ale guvernului israelian sugerau, fără a condamna crimele, că oricine putea să le comită.

Dar agenții iranieni de contraspionaj din Ministerul Informației și Securității (MOIS) erau la lucru. În 2011, în urma unui pont dintr-o țară terță, MOIS a pus mîna pe un sportiv, pe nume Majid Jamali Fashi, care a recunoscut că a detonat motocicleta explozivă care l-a ucis pe Alimohammadi. Fashi a mărturisit la televiziunea publică că a primit instruire și suma de 120.000 de dolari de la Mossad. Adică de la agenția israeliană de spionaj legată de zeci de asasinate de-a lungul anilor: de la oameni de știință germani, pînă la teroriști și la canadianul Gerald Bull, autorul „super-armei” Iraqi Project Babylon.

În mai 2012, Fashi a fost spânzurat. Teheranul a anunțat ulterior că a capturat opt ​​bărbați și șase femei iraniene implicate în asasinate.

Mass-media iraniană a difuzat ulterior un documentar cu confesiunile asasinilor. Majoritatea erau simpatizanți sau membri ai MEK (Organizația mujajedinilor Poporului din Iran), un grup violent de opoziție la guvernul Teheran. Aceștia spuneau că au fost instruiți 45 de zile în Israel și apoi au operat în echipe cu mai multe celule, care spionaseră victimele pentru a le afla rutina. Apoi au executat asasinatele, pe baza instrucțiunilor date de israelieni.

Forțele de securitate iraniene ar fi recurs la tortură, agresiune sexuală și amenințări la adresa rudelor pentru a constrânge falsele mărturisiri publice de vinovăție. Cu toate acestea, surse din serviciile de informații israeliene și din cercurile diplomatice americane au recunoscut că Israelul se afla în spatele campaniei de asasinate. Și că Israelul chiar îi instruia pe membrii MEK pentru a servi ca agenți în Iran.

În 2014, un jurnalist a dezvăluit că Washingtonul a presat Israelul să pună capăt asasinatelor, care puneau în pericol negocierile unui acord nuclear cu Teheranul. Chiar și președintele Bush ar fi fost deranjat de faptul că israelienii, care se dădeau agenți CIA, recrutaseră cetățeni iranieni în Pakistan pentru campania de sabotaj și asasinate din Iran.

În același timp, s-a speculat că iranienii implicați în asasinate ar fi lucrat cu luptătorii Kidon (Vârful suliței), trupa de asasini de elită ai Mossadului. Potrivit unor informații, atacurile s-ar fi oprit și pentru că asasinatele suplimentare ar fi reprezentat un risc prea mare, iar țintele rămase erau prea bine păzite.

Campania de asasinate a Mossadului nu a continuat după 2012, deși sursele de informații americane și cele israeliene susțin că a fost eficientă în încetinirea progresului programului nuclear iranian. În timp ce asasinate au fost respinse de oficialii diplomatici și de informații americani, unii și-au manifestat sprijinul pentru uciderea oamenilor de știință. Pe motiv că astfel asasinate lasă în urmă mai puține victime decât ar face-o rachetele, într-un conflict militar.

Nimeni nu poate nega însă că în campanie s-au folosit tactici care ar fi etichetate „terorism” sau „crimă” de Occident, dacă ar avea ca ținte oameni de știință israelieni sau americani Se pare că asasinatele sunt condamnate sau lăudate nu în funcție de metodele utilizate, ci în funcție de cine le comite.