Departe de etichetele confortabile ale știrilor mainstream, discuția a pătruns într-un teritoriu rar abordat public: cum s-a ajuns ca o țară precum Iranul să fie aproape înfrântă fără o invazie formală? Cine trage sforile, care sunt faptele ignorate și ce înseamnă, în realitate, „războiul din Orient”?

„Trăim un moment comparabil cu 1962 și 1989”

Într-un schimb care a rememorat predicțiile făcute chiar în cadrul Big Life Trends, înainte de invazia Ucrainei, generalul (r) Adriean Pârlog a explicat cât de rapid s-a transformat lumea:

„Nu cred că suntem în fața unui plan orchestrat minuțios. Trăim consecințele unor accidente istorice, iar supraviețuirea aparține celor care înțeleg și gestionează aceste crize, nu celor care le-au declanșat.”

Pârlog a comparat actuala perioadă cu doar două momente din istoria recentă: criza rachetelor din Cuba (1962–63) și disoluția URSS (1989–91). Ambele epoci marcate de incertitudine, amenințări nucleare și riscuri existențiale pentru ordinea mondială. Doar intervenția unor lideri autentici – precum JFK – a evitat o catastrofă globală.

Astăzi, spune el, „avem nevoie disperată de oameni care să ia decizii strategice cu responsabilitate reală, nu lideri care se califică la locul de muncă.”

Big Life Trends
Big Life Trends / SURSA FOTO: Capital

Iranul – o înfrângere anunțată

Într-o analiză necosmetizată, profesorul Iulian Fota a făcut o declarație care a pus sala pe gânduri:

„Iranul este o țară înfrântă. Nu pentru că a fost cucerită, ci pentru că nu se mai poate apăra. Israelul zburdă în spațiul iranian, iar regimul de la Teheran nu mai are resurse să reacționeze.”

În opinia sa, acest eșec are o cauză internă: disoluția credibilității liderilor religioși, bogați și deconectați de popor.

„E ca în regimul Ceaușescu: luxul celor din jurul Ayatollahului s-a văzut în imaginile post-lovituri. Iranienii vor trage singuri concluziile. Nu poți proteja o țară cu lozinci și vinovați externi, ci cu strategie și legitimitate.”

Cum și-a săpat Iranul singur groapa

Pentru Iulian Fota, punctul de cotitură al Iranului a fost 7 octombrie 2023 – atacul Hamas asupra Israelului, despre care el afirmă că nu a fost doar un episod izolat:

„Iranul a dat undă verde Hamas, la presiunea Rusiei. Moscova avea nevoie de o diversiune pentru a scădea presiunea pe frontul din Ucraina. A fost o greșeală strategică fatală.”

Israelul, în fața acestui joc murdar, a decis că nu mai poate trata simptomele. Ținta a devenit regimul iranian, nu interpușii.

„Întregul plan a fost, după toate probabilitățile, coordonat cu SUA. Fără acceptul Americii, o astfel de operațiune nu ar fi fost posibilă.”

Ce înseamnă „managementul prin spaimă”

Discuția a evidențiat o temă recurentă în politica marilor puteri: inducerea în eroare și „confruntarea cinetică”.

„Trump a mințit când a spus că nu va ataca. Netanyahu la fel. Toate acestea au făcut parte dintr-o strategie deliberată. Anunțurile cu ‘weekenduri în familie’ sunt doar perdele de fum”, a explicat Fota.

Iranul – out din „axa răului”

Discutând despre noua configurație strategică globală, Iulian Fota a spus limpede:

„În axa Rusia–Iran–China–Coreea de Nord, Iranul e out. Nu mai contează. Și Rusia nu poate salva pe nimeni. A eșuat în Siria, în cazul Miloșevici, cu Saddam. Acum, și cu Iranul.”

China? Nu vrea sau nu poate. Iar Vestul pregătește terenul pentru o tranziție internă.

„Iranul va fi schimbat din interior. O elită locală va negocia cu Occidentul. Nu va fi o revoluție din afară. Va fi o reconfigurare controlată.”

Lecția care se aplică și României

Cei doi experți au vorbit și despre ceea ce rămâne cel mai important factor: liderii. Nu alianțele, nu banii, nu armele, ci oamenii capabili să ia decizii pentru binele statelor lor, cu înțelepciune, curaj și responsabilitate.

„Fără JFK-uri ai lumii de azi, fără lideri reali, sistemele strategice globale vor intra în colaps. Iar România nu este scutită de acest test”, a avertizat Pârlog.

Big Life Trends oferă un spațiu pentru gândire strategică. După această ediție, una dintre ele rămâne suspendată în aer:

Suntem pregătiți pentru o lume în care nu mai există aliați siguri, reguli clare sau timp de reacție? Sau, ca în 1940, vom fi luați din nou prin surprindere, pentru că n-am vrut să credem că e posibil?

Dezbaterea integrală poate fi urmărită aici: https://www.facebook.com/BLP.Community/videos/3016010448579867