Departe de confortul tezelor „corecte politic”, discuția a pătruns în culisele celor mai sensibile realități actuale: vulnerabilitatea regimurilor autoritare, războiul informațional, logica diplomației coercitive și capacitatea – sau incapacitatea – liderilor politici de a înțelege ce urmează. Ce înseamnă, astăzi, să fii cu adevărat pregătit? De ce Polonia reacționează, iar România ezită? Ce riscăm când nu mai distingem între manevră militară și decizie politică?

Mai mult decât un eveniment de analiză geopolitică, Big Life Trends a fost o confruntare cu realitatea dură a vremurilor noastre – în care diplomația clasică cedează locul forței coercitive, iar supraviețuirea statelor depinde tot mai mult de claritatea strategică a propriilor lideri.

România, în criza întrebărilor fundamentale

„Care sunt întrebările reale ale momentului?” a fost interogația de deschidere a serii, lansată de Mugurel Stan. Într-un context global tot mai instabil, în care dashboard-ul strategic pare neclar, românii privesc spre Ucraina, Iran, China sau SUA, fără o înțelegere coerentă a riscurilor.

Iulian Fota a răspuns prompt: „Întrebarea pe care eu mi-o pun în fiecare zi e ce facem cu fenomenul ăsta de sfârșit de vacanță (…). Se încheie mai multe cicluri care au contat foarte mult și au modelat sistemul internațional. (…) Noi suntem într-un moment de reașezare și nu e deloc clar dacă reașezarea ne va fi favorabilă.”

Fota a avertizat că România întârzie să conștientizeze aceste schimbări și, mai grav, nu are încă un răspuns coerent la transformările majore care definesc noua eră geopolitică. În oglindă cu Polonia, România pare întârziată, ezitantă, în timp ce Varșovia „se înarmează, absoarbe fonduri europene și face reforme structurale.”

O Românie fără centru de greutate

Generalul (r) Adriean Pîrlog a pledat pentru o reformulare lucidă a intereselor naționale: „Avem nevoie de o listă scurtă, care să includă valorile și interesele fundamentale ale României. Dacă am avea astfel de înscrisuri acceptate de toată lumea, am fi o entitate cu centrul de greutate jos, mai stabilă.”

În replică, Fota a punctat: „Știm ce putem pierde, știm ce avem de apărat. Au făcut-o și alții înaintea noastră. Nu e confuzie. E lipsă de certitudine.”

Dialogul a relevat o cacofonie de viziuni și lipsa unei unități de strategie națională. România – în contrast cu țări precum Polonia – rămâne tributară unei gândiri reactive și fragmentare, fără viziune integratoare și fără claritate instituțională.

Ce-a devenit ireversibil: de la Ucraina la Orientul Mijlociu

Întrebați ce s-a schimbat ireversibil după războiul din Ucraina și conflictul Israel–Iran, cei doi experți au subliniat că paradigma globală militară, juridică și culturală s-a modificat profund.

Fota a explicat: „Există normalități globale, nu o normalitate globală. Cultural, avem 10.000 de culturi și o singură civilizație. Dar tinde să se impună o standardizare. Israel și Iran, de exemplu, au aceleași prize – ceea ce spune ceva despre convergența tehnologică, nu civilizațională.”

În contrapunct, Pîrlog a subliniat pericolul ignorării angajamentelor internaționale: „Lipsa de uniformitate în respectarea documentelor juridice semnate creează confuzii care apoi se rostogolesc în lucruri complicate. Să ne uităm doar la Acordul de la Budapesta din 1994 și cum a fost el tratat în cazul Ucrainei.”

România – un stat în vacanță strategică?

Fota a conturat o teorie tranșantă: „România a fost în vacanță între 1990 și 2014. O perioadă în care toate evoluțiile internaționale ne-au fost favorabile. Nu am avut pericole existențiale. Am intrat în NATO și UE, au venit banii. Dar nu am folosit întreaga oportunitate.”

El a subliniat că România a valorificat doar parțial apartenența la structurile euroatlantice: „Am absorbit bani, dar am ratat reformele. Astăzi, în PNRR avem o rată de absorbție de 30%. Avem miliarde care ne roagă să fie luate, dar lipsa voinței și a curajului le lasă nefolosite.”

E nevoie de curaj, nu doar de bani

Într-o reflecție amară, Fota a adăugat: „Ce avem noi de rezolvat în perioada următoare nu ține de bani. Ține de inteligență, dedicație și curaj. Sunt probleme structurale profunde, iar prostia distruge mai mult decât corupția în România.”

România arată bine la suprafață, dar sub această fațadă stă o incapacitate structurală de adaptare și modernizare: „Avem o rezistență istorică la modernizare. Am văzut-o în toate epocile. Dacă am cunoaște mai bine istoria, poate nu am retrăi aceleași greșeli.”

România nu are conștiința pericolului

În finalul intervenției, Fota a rostit un avertisment esențial: „Polonia vede situația din Ucraina ca un pericol existențial. România, în schimb, e relaxată. Occidentalii mă întreabă mereu: voi de ce nu vă pregătiți? De ce nu vă e teamă?”

„Istoria ne va da un test. Suntem pregătiți pentru provocările mici, dar nu pentru cele mari. Pentru cele de tip 1940, nu.” – a încheiat el.

O observație care reflectă tonul acestei prime părți din dialogul Big Life Trends: fără luciditate strategică, fără asumare și fără acțiune conștientă, România riscă să repete greșelile trecutului și să rateze înțelegerea viitorului. Provocările majore nu mai pot fi întâmpinate cu jumătăți de măsură sau reflexe de supraviețuire.

Dezbaterea integrală poate fi urmărită aici:
https://www.facebook.com/BLP.Community/videos/3016010448579867