Preturile si impozitele sunt spaima romanilor

fost obtinute in ultimii patru ani, in care s-a reusit o crestere anuala a PIB-ului peste media tarilor din regiune, situatia financiara a populatiei nu s-a imbunatatit. Dintr-un studiu realizat de Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii (ICCV), si care cuprinde toate rezultatele obtinute la sondajele de opinie realizate intre 1990 si 2003, cele mai mari greutati cu care se confrunta romanii sunt legate de veniturile pe care le obtin. Jumatate declara ca veniturile familiei sunt mici si foart

fost obtinute in ultimii patru ani, in care s-a reusit o crestere anuala a PIB-ului peste media tarilor din regiune, situatia financiara a populatiei nu s-a imbunatatit. Dintr-un studiu realizat de Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii (ICCV), si care cuprinde toate rezultatele obtinute la sondajele de opinie realizate intre 1990 si 2003, cele mai mari greutati cu care se confrunta romanii sunt legate de veniturile pe care le obtin. Jumatate declara ca veniturile familiei sunt mici si foarte mici, iar 33% spun ca nu le ajung nici pentru strictul necesar, si daca adaugam si pe cei carora abia le ajung pentru strictul necesar rezulta ca trei sferturi din populatie traieste sub sau la limita saraciei. De altfel, aceasta realitate se reflecta si in faptul ca 10% din populatie conteaza cu 50% din totalul cheltuielilor pentru achizitia de bunuri de consum si servicii.De remarcat ca din 1990 incoace se constata o scadere continua a conditiilor de viata. Daca in mai 1992, doar 18% considerau ca veniturile nu le ajung pentru a-si asigura strictul necesar, in 1999 procentajul acestora crescuse la 40%, pentru a se reduce putin, la 33%, la mijlocul acestui an. Numarul celor care reusesc sa cumpere obiecte scumpe, chiar cu eforturi, s-a injumatatit in ultimii ani. Stratificarea societatii este tot mai accentuata, perioada de tranzitie polarizand excesiv veniturile. Inca nu se poate vorbi despre aparitia unei clase de mijloc, desi toate declaratiile oficiale vizau acest lucru. O alta caracteristica a perioadei actuale o reprezinta diferentele dintre veniturile obtinute in diverse regiuni ale tarii. Zona Moldovei si a Olteniei sunt cele mai sarace, in timp ce Bucurestiul si vestul tarii se caracterizeaza prin venituri mult peste medie. Disparitatile dintre regiuni s-au accentuat si ele, iar dupa cum se orienteaza investitiile, este evident ca si pe viitor decalajele se vor accentua. In zonele sarace, investitorii sunt atrasi de forta de munca ieftina. Domenii precum confectiile textile se dezvolta in orasele din zona de sud a Moldovei, insa nivelul de trai nu creste corespunzator.
Cuponiada nu a avut efectul scontat
Din punctul de vedere al proprietatilor, romanii stau la fel de prost. Exceptie face categoria celor care detin o locuinta proprietate personala si care reuneste 90% din populatia tarii. Dar si aici se inregistreaza o scadere de 4% in 2003 fata de 1999. Reducerea se explica prin numarul scazut al familiilor recent infiintate care pot sa-si cumpere o locuinta. Interesanta este si scaderea numarului celor care detin actiuni la societati comerciale. Din marea improprietarire, urmare a cuponiadei care i-a facut pe mai multi romani actionari, in prezent doar 8% mai detin actiuni. Concentrarea actionariatului va continua, procentul cuponarilor urmand sa se reduca in viitor. Eforturile implicate de acea improprietarire in masa au fost inutile, efectul fiind nul din toate punctele de vedere. Retrocedarea terenurilor agricole s-a bucurat de un succes mult mai mare. Circulatia terenurilor este mult mai lenta, pana in prezent inregistrandu-se 35% din populatie ca proprietari ai unor suprafete de minimum 0,5 hectare. Numarul gospodariilor taranesti s-a redus semnificativ: de la o proportie constanta de aproximativ 40%, in perioada 1994-1999, s-a ajuns la 29% in 2003. Aceasta inseamna ca multi si-au lichidat gospodariile de la tara, preferand sa se mute totusi in mediul urban.Interesanta este si distributia in functie de temerile populatiei. Romanul se sperie cel mai mult de cresterea preturilor, peste 97% indicand inflatia ca principal pericol, iar pe locul secund se situeaza impozitele, care au devenit stresante pentru mai mult de 95% din cei intervievati. Este interesant ca dupa ce inflatia a coborat in statisticile oficiale la mai putin de 15% pe an, temerea fata de cresterea preturilor este inca prezenta. Perceptia asupra cresterilor de preturi, care este mai rapida decat a veniturilor, indica o diminuare a nivelului de trai pentru o parte importanta a populatiei. Pe celelalte locuri se situeaza somajul, criminalitatea si conflictele sociale. In mod normal, cel mai mult ar fi trebuit sa se manifeste frica de somaj, acesta fiind raspunsul pentru o economie aflata in tranzitie. Insa in momentul in care un loc de munca este de regula retribuit cu un salariu care nu acopera decat partial necesitatile unei gospodarii, teama pentru ziua de maine este cea care caracterizeaza societatea. Romanul o duce de pe o zi pe alta, fara sa poata face economii. Fenomenul economisirii se afla la unul dintre cele mai joase niveluri. Doar 20% declara ca au economii ca fonduri de siguranta pentru viitor, acasa sau in banci. Posesia de bunuri de folosinta indelungata a crescut, insa dotarea gospodariilor este foarte slaba in continuare. Televizor au 90%, iar frigider 85% din totalul populatiei, insa de telefon nu dispune decat 62% din totalul gospodariilor. Mai grav este ca in anul 2003, doar 16% din case au si un calculator personal. In aceste conditii, discursurile despre trecerea la o societate informatizata sunt rupte de realitate.Conditiile de munca au avut cea mai buna evaluare in anii 1993 – 1995. Dupa aceasta data se constata o degradare a conditiilor de munca, 20% din salariati declarand ca sunt proaste si foarte proaste. Desi somajul scade in statistici, posibilitatea obtinerii unui loc de munca apare din ce in mai indepartata pentru 75% din cei intervievati. Aici se constata cea mai mare diferenta fata de optimismul din 1990, cand 60% din populatie considera ca posibilitatea obtinerii unui loc de munca este cel putin satisfacatoare.