Polonia depășește SUA la cheltuieli pentru apărare: harta militară a Europei se rescrie

Cheltuielile pentru apărare ale statelor europene din NATO au ajuns la cel mai ridicat nivel de la sfârșitul Războiului Rece, cu o creștere susținută în special în țările aflate în proximitatea Rusiei. În același timp, continentul se conturează tot mai clar ca fiind împărțit între state care accelerează reînarmarea și altele care se limitează la pragul minim agreat la nivelul alianței.

Țările baltice și Polonia conduc cursa reînarmării în Europa

Toate statele membre NATO din Uniunea Europeană au atins în 2025 obiectivul de 2% din PIB pentru apărare, pentru prima dată. Evoluția marchează o schimbare importantă față de anii anteriori, însă diferențele dintre state rămân semnificative.

Potrivit unui raport citat de euronews.com, aproximativ 40% din achizițiile de echipamente militare ale Uniunii Europene provin din afara blocului comunitar, ceea ce indică o dependență ridicată de furnizori externi.

Cheltuielile militare ale membrilor europeni NATO au crescut cu 14% în 2025, până la aproximativ 739 de miliarde de euro, potrivit datelor SIPRI. Este cea mai mare creștere anuală consemnată din anii ’50 încoace.

La nivelul UE, media cheltuielilor pentru apărare a urcat la 2,5% din PIB, în creștere cu 0,4 puncte procentuale într-un singur an. În ciuda acestei evoluții, avansul capacității militare efective este considerat mai modest decât sugerează cifrele agregate. Datele NATO arată că statele baltice, Polonia și Danemarca depășesc deja 3% din PIB, situându-se peste media europeană a alianței.

Polonia conduce clasamentul investițiilor militare

Polonia se află pe primul loc în Europa, cu 4,48% din PIB alocat apărării în 2025, un nivel care depășește inclusiv Statele Unite, estimate la 3,22%. În imediata apropiere se află Lituania, Letonia și Estonia, toate cu procente cuprinse între 3% și 4%.

Țările nordice completează segmentul cu investiții ridicate: Danemarca a ajuns la 3,22%, Finlanda la 2,77%, iar Suedia la 2,51%. Grecia se menține la 2,85%, un nivel influențat de propriile dinamici regionale de securitate.

Economiștii Oxford Economics anticipează că acest grup de state va continua să fie în fruntea creșterii cheltuielilor, cu unele economii aflate pe traiectorii care ar putea duce spre 5% din PIB până în 2035.

„Creșterea cheltuielilor pentru apărare a devenit unul dintre puținii factori pozitivi de creștere în Europa, într-o serie de șocuri negative continue”, a declarat Tomas Dvorak, economist la Oxford Economics.

Statele din Europa de Vest se mențin aproape de pragul minim

Un al doilea grup de state europene se concentrează în jurul pragului de 2% din PIB, fără depășiri semnificative. Italia a ajuns la 2,01%, Franța la 2,05%, iar Spania, Belgia, Portugalia, Cehia și Luxemburg se mențin în jurul acestui nivel.

În aceeași zonă se află și Slovenia, Croația, Slovacia, Bulgaria și Ungaria, cu valori între 2,02% și 2,06%. În unele cazuri, datele indică chiar o stagnare sau o ușoară scădere, cum se observă în Ungaria și Cehia.

Pentru 2026, estimările Oxford Economics indică o creștere modestă la nivelul Uniunii Europene, de doar 0,1 puncte procentuale, până la 2,6% din PIB.

Presiunea noilor obiective și limitele structurale

Noile ținte stabilite la nivel NATO prevăd atingerea unui nivel total de 5% din PIB până în 2035, dintre care 3,5% ar trebui direcționate strict către apărare de bază. Raportat la acest obiectiv, majoritatea statelor europene se află încă la distanță semnificativă.

Media actuală a NATO este de 2,76% din PIB, ceea ce evidențiază diferența față de nivelul țintă. Doar câteva state din Europa de Est se apropie de cerințele mai ridicate, în timp ce economiile mari din vest ar necesita creșteri consistente pentru a se conforma.

În același timp, o parte importantă a cheltuielilor nu se traduce direct în capacitate militară internă, din cauza structurii achizițiilor și a dependenței de importuri.

Dependința de importuri și direcția investițiilor militare

Oxford Economics estimează că aproximativ 40% din echipamentele militare achiziționate de statele Uniunii Europene provin din afara blocului comunitar. Acest dezechilibru reflectă lipsa unor capacități industriale complete în anumite segmente strategice.

Sunt vizate în special domenii precum sistemele de lovire cu rază lungă, apărarea aeriană extinsă, avioanele de generația a cincea, dronele de mari dimensiuni și tehnologiile de supraveghere avansată. În paralel, dependența de microcipuri și tehnologii digitale externe rămâne ridicată.

„Europa are un sector complex de producție în domeniul apărării, dar capacitatea inițială scăzută și lacunele în anumite capabilități și tehnologii autohtone înseamnă că se importă o cantitate considerabilă de echipamente de apărare”, a declarat Tomas Dvorak.