Plata în rate a pensiilor. Românii cu pensii la Pilonul II și Pilonul III trebuie să știe

Plata în rate a pensiilor. Ce presupune proiectul ASF

Proiectul elaborat de Autoritatea de Supraveghere Financiară, examinat de prof. univ. dr. Radu Nechita de la Universitatea „Babeș-Bolyai”, propune înlocuirea opțiunii de retragere integrală a sumelor acumulate cu următoarele trei alternative:

• retragere parțială, limitată la cel mult 25% din valoarea portofoliului,
• plăți eșalonate pe o perioadă fixată,
• acordarea unei pensii viagere.

Raportul subliniază că această modificare ar reprezenta, de fapt, implementarea cu o întârziere de 17 ani a unei dispoziții prevăzute încă din Legea nr. 411/2004 referitoare la fondurile de pensii administrate privat.

Raportul amintește, citând articolul 1 din lege, că „scopul sistemului fondurilor de pensii administrate privat este asigurarea unei pensii private, distinctă și care suplimentează pensia acordată de sistemul public”. Această precizare evidențiază caracterul suplimentar și orientarea pe termen lung a Pilonului II, creat pentru a furniza beneficiarilor un venit constant în timp, și nu pentru a fi încasat sub forma unei plăți unice.

Potrivit analizei, în cei 16 ani de funcționare, Pilonul II a înregistrat o performanță investițională remarcabilă, cu un randament mediu anual de circa 7% și un randament real, ajustat cu inflația, de peste 3%. Valoarea totală a activelor nete depășește în prezent 125 de miliarde de lei, constituind un element esențial atât pentru economisirea internă, cât și pentru dezvoltarea pieței de capital din România.

Motivele economice și instituționale care stau la baza reglementării

Documentul admite existența unor rațiuni economice și instituționale care stau la baza acestei reglementări — prevenirea unui „vârf de plată” prognozat pentru aproximativ anul 2030, conformarea la recomandările OECD și păstrarea scopului inițial al Pilonului II, acela de a asigura o sursă de venit pe termen lung.

Însă „modificarea modului de acces la fonduri după ani de contribuții poate fi interpretată ca schimbare unilaterală a contractului inițial cu participanții, afectând încrederea publică în sistemul de pensii private”.

Inflația ar putea duce la pierderea valorii titlurilor de stat

Raportul evidențiază, de asemenea, structura actuală a plasamentelor, subliniind că peste jumătate din activele Pilonului II sunt investite în titluri de stat românești. „Titlurile de stat, deși considerate sigure, își pot pierde valoarea reală prin inflație neanticipată, avantajând statul ca datornic major și erodând puterea de cumpărare a viitoarelor pensii”, precizează analiza.

Totodată, este invocată experiența altor țări din Europa Centrală și de Est, precum Ungaria și Polonia, unde fondurile private s-au dovedit vulnerabile la presiuni bugetare, unele fiind preluate parțial sau integral de către stat în perioade de criză fiscală.

Pentru a menține un echilibru între sustenabilitatea sistemului și protejarea intereselor participanților, raportul sugerează adoptarea unor măsuri precum diversificarea portofoliilor pe piețe internaționale, diminuarea dependenței de titlurile de stat, majorarea contribuției până la nivelul legal de 6% din salariu și stimularea Pilonului III prin acordarea de facilități fiscale. În plus, se recomandă realizarea unei tranziții treptate de la sistemul de pensii prin repartiție (Pilonul I) către cel prin capitalizare (Pilonul II).

„Este nevoie de claritate legislativă și de reguli aplicabile tuturor, dar acestea trebuie implementate într-un mod care protejează caracterul privat al fondurilor și dreptul de proprietate al participanților”, afirmă autorul raportului, subliniind că respectarea acestor principii reprezintă o condiție fundamentală pentru menținerea încrederii pe termen lung în Pilonul II.

Raportul complet poate fi accesat la acest link.

Ce ar trebui să mai cuprindă legea, potrivit profesorului Radu Nechita

La finalul analizei, profesorul Radu Nechita a formulat o serie de recomandări, prezentate integral mai jos:

• Relaxarea restricțiilor excesive de portofoliu, atât a celor explicite, cât și a celor implicite. Este necesară eliberarea administratorilor fondurilor de pensii – și, implicit, a cotizanților – din postura de clienți captivi ai statului român, mereu dispus să își acopere deficitul prin absorbirea unei părți din economiile populației. Se propune crearea posibilității de a construi portofolii mai orientate către creșterea pe termen lung, în condiții de risc acceptabil, aliniate recomandării generale de 60% acțiuni și 40% obligațiuni. Dacă autoritățile consideră OECD un club select în care România dorește să fie membră, atunci ar fi logic să accepte că fondurile viitorilor pensionari pot fi investite, în condiții de siguranță acceptabile, nu doar în România sau în UE, ci și pe toate bursele din statele membre OECD.
• Extinderea Bursei de Valori București prin privatizarea și listarea la bursă a companiilor de stat, cel puțin a celor care activează pe piețe concurențiale. Este indicată reducerea costurilor de tranzacționare – multe dintre ele generate de reglementări, nu de comisioane – pentru a permite integrarea efectivă a pieței de capital românești într-o piață regională sau europeană mai amplă. Modelul Euronext poate servi drept sursă de inspirație.
• Protejarea viitorilor pensionari din Pilonul II prin stimularea concurenței între companiile capabile să ofere rente viagere sau perpetue aferente capitalului acumulat. Și în acest domeniu, integrarea pe piața europeană sau, de exemplu, în cea a OECD, ar putea pune la dispoziția viitorilor pensionari alternative mai avantajoase decât cele disponibile într-o piață restrânsă precum cea din România.
• Consolidarea rolului Pilonului III prin asigurarea unei flexibilități sporite în ceea ce privește opțiunile investiționale (o cerință valabilă și pentru Pilonul II), precum și în utilizarea fondurilor acumulate, permițând ieșirea fie sub formă de rentă, fie sub formă de capital, în funcție de preferințele viitorului beneficiar.
• Amplificarea importanței Pilonului III prin creșterea plafonului pentru deductibilitatea fiscală, care în prezent este de doar 400 de euro anual. Inițial, această deducere era de 200 euro pe an, ceea ce în 2006 reprezenta aproape un salariu mediu net (236 euro). Ulterior, plafonul a fost majorat la 400 de euro, însă nu a mai fost ajustat de atunci, în ciuda creșterii salariului mediu. Dacă s-ar păstra proporția dintre salariul mediu și deductibilitatea contribuțiilor la Pilonul III din 2006, plafonul actual ar trebui să fie mai mult decât dublu, adică în jur de 850 euro pe an.
• Majorarea contribuției la Pilonul II până la nivelul prevăzut de lege, respectiv 6%. Cu alte cuvinte, autoritățile trebuie să se conformeze prevederilor legale. Conform legii inițiale, contribuțiile către Pilonul II ar fi trebuit să ajungă la 6% din salariul brut, însă, la un deceniu după termenul stabilit, acest obiectiv nu a fost încă realizat.
• Realizarea tranziției de la Pilonul I la Pilonul II. Legea 411/2006 a stabilit un obiectiv modest, respectiv o contribuție de doar 6% pentru Pilonul II, deoarece scopul principal era menținerea Pilonului I, un sistem care nu mai putea garanta plățile promise. Misiunea legii ar fi trebuit să fie facilitarea trecerii de la sistemul prin repartiție (Pilonul I), aflat în dificultate din cauza problemelor structurale și a impactului negativ al schimbărilor demografice, către un sistem bazat pe acumulare și capitalizare în conturi individuale (Pilonul II), care oferă randamente mai avantajoase pentru contribuabili. Întârzierile în implementare complică această tranziție, însă ea rămâne o soluție superioară menținerii sistemului Pilon I.