Planul lui Luca Niculescu pentru facturile la energie, sub semnul întrebării. Adrian Negrescu: Nu reduce prețul energiei, ci doar mută o parte din factură în bugetul de stat

Programul de guvernare al premierului desemnat Luca Niculescu prevede acordarea unui sprijin pentru plata facturilor la energie românilor cu venituri de până la 3.500 de lei net pe persoană. Măsura ar urma să vizeze milioane de beneficiari, însă o analiză realizată de think tank-ul economic Frames, prezentată de consultantul economic Adrian Negrescu, atrage atenția asupra dificultăților de implementare, a costurilor bugetare și a lipsei unor soluții pentru reducerea prețurilor energiei pe termen lung.

Adrian Negrescu avertizează că planul Guvernului ridică mai multe probleme

Potrivit analizei, chiar și în condițiile unei implementări eficiente, noul mecanism nu ar determina scăderea efectivă a prețului energiei, ci ar transfera o parte din costurile suportate de consumatori către bugetul de stat.

Experții consideră că o soluție durabilă ar presupune dezvoltarea capacităților de producție a energiei ieftine, în special a celor fotovoltaice dotate cu sisteme de stocare, precum și modernizarea rețelelor electrice pentru a permite preluarea energiei produse.

Ajutor pentru 3,7 milioane de persoane la electricitate și 1,7 milioane la gaze

Măsura M13 din programul de guvernare prevede introducerea unui mecanism unic de sprijin pentru plata facturilor la energie.

Eligibilitatea beneficiarilor ar urma să fie verificată automat, iar reducerea să fie aplicată direct în factură, fără ca persoanele care îndeplinesc condițiile să fie nevoite să utilizeze mecanisme separate de compensare.

Conform estimărilor incluse în program, aproximativ 3,7 milioane de persoane ar beneficia de sprijin pentru plata electricității, în timp ce alte 1,7 milioane ar urma să primească ajutor pentru facturile la gaze naturale.

Deși obiectivul măsurii este considerat justificat de experții Frames, experiența programelor anterioare ridică semne de întrebare privind capacitatea autorităților de a implementa eficient o schemă de asemenea amploare.

Un exemplu este mecanismul voucherelor de 50 de lei, conceput inițial pentru 2,1 milioane de gospodării.

În aplicația dedicată acestui program s-au înscris însă mai puțin de un milion de consumatori, în condițiile în care Guvernul estima că aproximativ 2,5 milioane de persoane aveau nevoie de sprijin.

În plus, Poșta percepe un comision de 15 lei pentru fiecare voucher de 50 de lei. Astfel, aproape o treime din valoarea ajutorului este consumată de costurile asociate distribuirii acestuia.

Adrian Negrescu, managerul Frames, consideră că această experiență demonstrează diferența dintre fondurile prevăzute de stat și capacitatea beneficiarilor de a accesa efectiv sprijinul.

În opinia sa, noua schemă, prezentată ca fiind aproape de două ori mai extinsă, este anunțată înainte ca autoritățile să dispună de toate instrumentele administrative necesare. Unul dintre acestea este registrul național pe care ar urma să se bazeze verificarea automată a eligibilității, dar care nu există încă.

„Statul a bugetat ajutorul, dar oamenii nu au ajuns la el. Acum Guvernul promite o schemă de aproape două ori mai largă, bazată pe un registru național care încă nu există. Este o promisiune făcută înainte de a avea instrumentele necesare”, a explicat Adrian Negrescu, managerul Frames.

Pragul de 3.500 de lei ar putea include majoritatea pensionarilor

Una dintre principalele probleme identificate de Frames este neconcordanța dintre pragul de venit propus și numărul beneficiarilor estimat de Guvern.

În prezent, pragurile de venit utilizate pentru acordarea sprijinului sunt de 1.940 de lei pentru persoanele singure și de 1.784 de lei pentru fiecare membru al unei familii.

Majorarea pragului la 3.500 de lei net pe persoană ar extinde considerabil numărul celor eligibili.

Potrivit analizei, în această categorie ar intra majoritatea pensionarilor, dar și o parte importantă a familiilor cu copii care aparțin clasei de mijloc.

În aceste condiții, estimarea privind cei 3,7 milioane de beneficiari ai sprijinului pentru electricitate ar putea fi subdimensionată.

O altă posibilitate este ca autoritățile să intenționeze introducerea unor criterii suplimentare de eligibilitate, care nu au fost însă anunțate până în prezent.

Probleme cu verificarea veniturilor și identificarea beneficiarilor

Implementarea mecanismului depinde de realizarea unui registru național care să permită verificarea automată a persoanelor eligibile. Pentru funcționarea acestuia ar fi necesară interconectarea bazelor de date ale ANAF, Ministerului Muncii și furnizorilor de energie.

Sistemul ar trebui să permită asocierea fiecărei persoane cu locul său de consum, astfel încât reducerea să poată fi aplicată direct în factură. Experții Frames atrag însă atenția asupra unor dificultăți practice.

Numeroase contracte de furnizare a energiei sunt înregistrate pe numele proprietarilor locuințelor, al unor rude sau chiar al unor persoane decedate.

Din acest motiv, chiriașii și o parte dintre persoanele vârstnice ar putea întâmpina probleme în obținerea ajutorului, chiar dacă veniturile lor se încadrează în limitele stabilite.

O altă dificultate privește verificarea situației financiare reale a beneficiarilor.

Datele disponibile la ANAF nu reflectă integral veniturile agricole, sumele primite din străinătate sau veniturile obținute din economia informală.

În absența unei verificări a averii, ajutorul ar putea ajunge și la persoane care declară venituri reduse, dar dețin proprietăți importante.

În același timp, există riscul excluderii unor gospodării vulnerabile.

Persoanele racordate la sistemele de termoficare sau cele care folosesc lemne pentru încălzire nu primesc facturi individuale la gaze naturale. Prin urmare, o parte dintre consumatorii care au nevoie de sprijin ar putea rămâne în afara mecanismului propus.

Restanțe de aproximativ 8 miliarde de lei către furnizorii de energie

Analiza Frames evidențiază și problema finanțării efective a reducerilor aplicate în facturi.

Statul a acumulat deja restanțe importante în cadrul schemelor anterioare de sprijin pentru consumatorii de energie.

Potrivit estimărilor ANRE prezentate în analiză, sumele datorate furnizorilor de electricitate și gaze naturale se ridică la aproximativ 8 miliarde de lei.

În cazul în care noul mecanism ar urma să fie prefinanțat tot de furnizori, aceștia ar putea include riscul întârzierilor la rambursare în prețurile practicate.

Într-un asemenea scenariu, costurile asociate finanțării schemei ar putea ajunge să fie suportate indirect de toți consumatorii.

Cât ar costa noul ajutor pentru plata facturilor

Programul de guvernare nu precizează valoarea lunară a sprijinului care ar urma să fie acordat beneficiarilor.

În aceste condiții, experții Frames au realizat mai multe scenarii de calcul pentru a estima impactul financiar al măsurii.

Raportate la numărul gospodăriilor, estimările privind beneficiarii corespund unui total de aproximativ 2,2 milioane de facturi la electricitate și unui milion de facturi la gaze naturale.

În scenariul minimal, fiecare beneficiar ar primi o reducere de 50 de lei pe lună la electricitate și de 100 de lei pe lună la gaze, pentru o perioadă de șase luni de iarnă.

Costul anual al unei asemenea scheme ar ajunge la aproximativ 1,9 miliarde de lei.

Dacă valoarea ajutoarelor ar fi dublată, cheltuielile ar crește la aproximativ 3,8 miliarde de lei pe an.

Experții subliniază că aceste sume trebuie asigurate în fiecare an în care mecanismul este aplicat, fără ca plata compensațiilor să conducă, în sine, la dezvoltarea unor capacități de producție care să reducă prețurile energiei pe termen lung.

Fondul Social pentru Climă nu ar putea acoperi integral cheltuielile

O posibilă sursă de finanțare pentru noul mecanism este Fondul Social pentru Climă. România beneficiază de o alocare de 9,25% din acest fond, echivalentul a aproximativ 6 miliarde de euro pentru perioada 2026-2032.

Totuși, regulile europene limitează sprijinul direct pentru venit la maximum 37,5% din costul planului. Potrivit calculelor Frames, această limitare ar permite utilizarea a aproximativ 1,6 miliarde de lei anual pentru ajutoare directe.

Suma ar putea acoperi cel mult varianta minimală a schemei analizate. Orice cheltuială care depășește acest nivel ar trebui finanțată din bugetul național, într-o perioadă în care România se află într-un proces de consolidare fiscală.

În analiza Frames se arată că reducerile acordate consumatorilor nu reprezintă un sprijin fără costuri. Fiecare sumă scăzută din factură trebuie acoperită fie din resursele bugetare existente, fie prin împrumuturi.

În plus, cheltuielile trebuie repetate anual, fără să genereze automat investiții care să reducă structural costul energiei.

„Nu există ajutor gratuit. Fiecare leu scăzut din factură este un leu luat din buget sau împrumutat. Iar ajutorul trebuie plătit în fiecare an, fără să rămână în urmă vreo investiție care să reducă prețul pe termen lung”, subliniază analiza Frames.

Cu cât ar scădea facturile la electricitate și gaze

Frames a calculat și impactul pe care ajutoarele propuse l-ar putea avea asupra facturilor consumatorilor.

Pentru o gospodărie cu un consum lunar de 150 kWh de electricitate, o reducere de 50 de lei ar însemna o diminuare a facturii cu aproximativ 20-23%.

În cazul unei familii care consumă iarna 1.200 kWh de gaze naturale pe lună, un ajutor de 100 de lei ar acoperi aproximativ un sfert din valoarea facturii.

Deși aceste reduceri ar putea reprezenta un sprijin pentru gospodării, analiza atrage atenția că beneficiile ar putea fi diminuate rapid de schimbările care urmează pe piața energiei.

Printre factorii menționați se numără liberalizarea pieței gazelor naturale, programată pentru aprilie 2027, și introducerea taxei pe carbon pentru clădiri și transport, cunoscută sub denumirea ETS2.

În aceste condiții, economiile realizate prin compensarea facturilor ar putea fi anulate de eventuale creșteri ulterioare ale costurilor.

Frames propune investiții în producția de energie ieftină și în modernizarea rețelelor

Experții Frames consideră că reducerea durabilă a prețurilor energiei nu poate fi obținută exclusiv prin scheme de compensare.

În opinia acestora, România ar trebui să își concentreze resursele asupra dezvoltării producției interne de energie ieftină și asupra modernizării infrastructurii de transport și distribuție.

Un exemplu prezentat în analiză este proiectul energetic de la Ogrezeni, din județul Giurgiu.

Compania austriacă Enery a început aici construcția unui parc hibrid, în cadrul unei investiții de aproximativ 460 de milioane de euro.

Proiectul va avea o putere instalată de 761 MWp / 534 MW AC și va include sisteme de stocare în baterii cu o capacitate de peste 1 GWh.

Punerea în funcțiune este estimată pentru toamna anului 2027.

După finalizare, parcul ar urma să producă o cantitate de energie echivalentă cu necesarul de consum al aproximativ 684.000 de gospodării.

Potrivit Frames, proiectul ilustrează avantajele investițiilor în producție și stocare față de mecanismele de compensare a facturilor.

Investiția de la Ogrezeni, evaluată la aproximativ 2,3 miliarde de lei, este mai mică decât costul unui singur an de sprijin financiar în scenariul în care ajutoarele ar fi dublate.

Diferența este că sprijinul financiar se consumă și trebuie acordat din nou în anul următor, în timp ce un parc fotovoltaic poate produce energie timp de 25-30 de ani.

În plus, proiectul de la Ogrezeni reprezintă o investiție privată.

Statul nu suportă costurile construirii centralei, însă trebuie să asigure condițiile necesare pentru ca energia produsă să poată fi transportată și să ajungă la consumatori.

România a conectat 2.514 MW noi în 2026

Unul dintre principalele obstacole pentru dezvoltarea producției interne de energie îl reprezintă capacitatea rețelelor electrice de a prelua energia generată de noile proiecte. Potrivit datelor incluse în analiza Frames, sistemul energetic românesc a început să recupereze o parte dintre întârzierile acumulate în dezvoltarea infrastructurii.

În 2026 au fost conectați 2.514 MW de capacități noi, dintre care 1.331 MW proveneau din instalații fotovoltaice. La 1 august 2026, sistemul energetic dispunea de 989 MW de capacități de stocare.

Cu toate acestea, accesul la rețea a fost afectat o perioadă îndelungată de existența unor proiecte care nu au fost realizate efectiv, dar pentru care fuseseră rezervate capacități de racordare. În 2025 au expirat avizele de racordare pentru 247 de proiecte, care însumau peste 9.248 MW.

Aceste proiecte ocupau artificial capacitatea disponibilă a rețelei, limitând posibilitățile de conectare pentru alte investiții. Transelectrica are în vedere un plan de dezvoltare a rețelei de transport pentru următorii zece ani, care presupune investiții de peste 2 miliarde de euro.

Experții Frames consideră însă că ritmul realizării acestor investiții trebuie accelerat. Adrian Negrescu atrage atenția că energia solară care nu poate fi preluată și stocată eficient contribuie la menținerea dependenței de importuri scumpe, în special în intervalele de seară.

În opinia sa, proiectele care combină producția fotovoltaică și stocarea în baterii, precum cel de la Ogrezeni, răspund unor nevoi importante ale sistemului energetic românesc. Pentru dezvoltarea acestora sunt însă necesare linii electrice, stații de transformare și reguli de racordare clare și predictibile.

Consultantul economic consideră că investițiile în aceste componente ar trebui să aibă prioritate la alocarea fondurilor publice și europene, în locul extinderii unor mecanisme de compensare care generează cheltuieli recurente.

„Fiecare megawatt solar pe care rețeaua nu îl poate prelua se transformă seara în energie scumpă din import. Proiecte precum cel de la Ogrezeni, care combină producția cu stocarea în baterii, sunt exact ce are nevoie România. Dar ele depind de linii electrice, stații de transformare și reguli de racordare predictibile. Acolo ar trebui direcționați prioritar banii publici și fondurile europene, nu în compensări care trebuie plătite din nou în fiecare an”, explică Adrian Negrescu.

Ce măsuri recomandă experții Frames Guvernului

În concluziile analizei, experții Frames susțin că ajutoarele pentru plata facturilor trebuie păstrate ca instrument de protecție a consumatorilor vulnerabili, fără să devină principala politică energetică a României.

Sprijinul ar trebui direcționat strict către persoanele care au cu adevărat nevoie de el.

Pentru identificarea acestora, Frames recomandă verificarea averii, nu doar a veniturilor declarate.

De asemenea, valoarea ajutorului ar trebui redusă treptat pe măsură ce veniturile beneficiarilor cresc, pentru a evita diferențele bruște între persoanele eligibile și cele care depășesc pragurile stabilite.

O altă condiție importantă este plata la timp a sumelor datorate furnizorilor de energie, astfel încât întârzierile statului să nu genereze costuri suplimentare pentru consumatori.

În paralel, Guvernul ar trebui să acorde prioritate modernizării rețelelor de transport și distribuție a energiei electrice.

Finanțarea acestor investiții ar putea proveni din Planul Național de Redresare și Reziliență, din Fondul pentru Modernizare și din veniturile obținute din comercializarea certificatelor de emisii.

Experții consideră că investițiile trebuie concentrate în special în zonele în care există proiecte solare mature, precum sudul României.

Dezvoltarea sistemelor de stocare în baterii reprezintă o altă prioritate.

Acestea ar permite utilizarea energiei ieftine produse în timpul zilei, în special la prânz, în intervalele de seară, când prețurile sunt mai ridicate.

Totodată, procedurile de racordare pentru proiectele care beneficiază deja de finanțare ar trebui accelerate și organizate pe baza unor reguli predictibile.

Frames recomandă stabilirea unor termene ferme atât pentru operatorii de rețea, cât și pentru investitori.

Panouri solare, izolarea locuințelor și pompe de căldură pentru gospodăriile vulnerabile

O altă propunere formulată de Frames privește modul de utilizare a Fondului Social pentru Climă. Experții consideră că o parte cât mai mare a resurselor disponibile ar trebui direcționată către investiții care reduc permanent cheltuielile gospodăriilor cu energia.

Printre soluțiile recomandate se numără instalarea panourilor solare pe acoperișurile locuințelor aparținând persoanelor vulnerabile, izolarea termică a clădirilor și utilizarea pompelor de căldură.

Aceste investiții ar putea contribui la diminuarea consumului de energie sau la producerea unei părți din necesarul gospodăriilor, reducând astfel dependența de ajutoarele acordate periodic de stat. Adrian Negrescu consideră că diferența esențială dintre cele două abordări este durata efectelor produse.

Un ajutor de 50 de lei reduce valoarea unei facturi o singură dată, în timp ce dezvoltarea capacităților de producție a energiei și modernizarea rețelelor pot contribui la reducerea costurilor pentru un număr mai mare de consumatori, pe perioade îndelungate.

„Un ajutor de 50 de lei reduce factura o singură dată. Un parc solar conectat la timp și o rețea modernizată reduc prețul pentru toată lumea, ani la rând. România trebuie să aleagă între a plăti în fiecare an diferența de preț și a investi o singură dată pentru ca prețul să scadă”, a mai spus Adrian Negrescu.

În opinia consultantului economic, România trebuie să decidă dacă va continua să acopere anual diferențele de preț prin compensații sau dacă va prioritiza investițiile care pot determina scăderea costurilor energiei pe termen lung.