Dacă cel care vă construiește casa ar fi suspect că este un consumator de droguri, ați avea încredere să vă ridice casa?
Dacă angajatul dumneavoastrp v-ar minți privindu-va senin in ochi de fiecare data, ati mai lucra cu el?
Acestea sunt de fapt cateva din întrebările esențiale care trebuie puse.
Și dacă răspunsul dvs este negativ chiar și numai la una dintre aceste întrebări, sau ați avea măcar o urmă de îndoială, cum ați putea accepta vreodată că un personaj atât de dubios sa vă conducă țara? Să gestioneze în fiecare clipă banii dumneavoastră, banii pe care îi vărsați în fiecare lună cu titlu de impozite și taxe? Să aibă grjă de pensia dvs, de drumurile pe care mergeți (sau pe care ar trebui să mergeți), de școala copiilor voștri?
Scandalul monstruos din România nu este legat neaparat de consecințele juridice ale faptelor premierului făcute la a doua tinerețe, deși o condamnare penală cu executare rămâne o condamnare penală, chiar și după 20 de ani. Au fost mulți care au spus că fapta este prea veche și din acest motiv nu prea mai contează. Oare? Nu istoria noastră personală este cea care ne definește?
Au fost de asemenea voci, absolut penibile, care au spus că această faptă nu este atât de gravă. Ce e mare lucru până la urmă să conduci beat rangă? Sunt foarte interesat să știu cum ar reacționa aceste personaje dacă cineva din familie sau din rândul prietenilor ar fi victime ale unui asemenea șofer beat la volan. Ar mai fi o faptă minoră și lipsită de importanță:
Condamnarea penală a premierului condamnă de fapt, acum, după douăzeci de ani, fățărnicia, dublul limbaj și dubla măsură.
Se spune că atitudinea îți determină altitudinea.
În cazul premierului Cîțu, altitudinea a coborât la minus. Datorită altitudinii, desigur.
Nerecunoașterea faptelor, fuga de public și de jurnaliști, bâlbâielile, minciuna, ezitările, aroganța, au făcut din dl Cîțu un personaj politic nefrecventabil.
Un politician profund incompatibil cu funcția de prim-ministru al unei țări europene.
Puteți întreba pe bună dreptate, de ce?
Pentru că dl Cîțu a pierdut iremediabil cel mai de preț activ pe care îl poate avea un politician: ÎNCREDEREA!
Fără încrederea electoratului, a publicului sau a națiunii, nimic nu este realizabil. Niciun proiect, nicio inițiativă, nici macar o gestiune simplă a situației. Totul se destramă ca un castel de nisip construit pe malul mării.
Ca și cum acest tablou nu ar fi suficient, președintele republicii se afișează de ziua Marinei, îmbrăcat dis de dimineață, ca un chelner de bodegă de lux, la braț cu condamnatul.
Imaginea este scârboasă și scandaloasă, pentru ca într-o Românie sărăcită, bolnavă, amărâtă și plină de nevoi și suferințe să te îmbraci dimineața ca și cum te-ai duce la casino la Monaco seara, înseamnă că ți-ai pierdut uzul rațiunii și simțul ridicolului.
Să “ții în brațe”, la conducerea țării un bețiv impostor, arogant și mincinos doar pentru că îți satisface meschinele tale jocuri politice, asta înseamnă să fii decuplat total de țara ta și de conaționalii tăi.
Fără ÎNCREDERE, fără EMPATIE, fără IMPLICARE, fără RESPECT și fără RESPONSABILITATE. Aceasta este guvernarea în România. Oarbă, surdă, șchioapă și puturoasă.
