Părintele Pantelimon de la Oașa: Dacă Dumnezeu ne-ar fi făcut perfecți, ne-am fi fost suficienți singuri

Mai este foarte puţin timp până la marea sărbătoare ortodoxă a Paştelui. Iată un cuvânt de înţelepciune din partea unui foarte iubit părinte din România, menit să le reamintească tuturor despre importanţa unei vieţi trăite cu iubire faţă de Dumnezeu, dar şi faţă de toţi ceilalţi oameni din jur.

Un cuvânt de înţelepciune din partea Părintelui Pantelimon de la Mănăstirea Oaşa, chiar înainte de Sfintele Sărbători de Paşte!

Părintele Pantelimon de la Oaşa: Orice om e un dar potențial pentru noi, cu care ne putem îmbogăți

El a explicat că oamenii nu au fost creaţi perfecţi de către Dumnezeu şi tocmai de aceea au nevoie unii de ceilalţi. „Nu trebuie să ne oprim la relaţia cu un singur om, trebuie să învăţăm să iubim pe toată lumea”, punctează Părintele Pantelimon.

„Dumnezeu i-a făcut pe oameni incompleţi, tocmai ca să aibă nevoie unul de altul. Dacă ne-ar fi făcut perfecți, ne-am fi fost suficienți singuri.

Sigur, există oameni care dăruiesc mai mult, oameni care dau mai puțin, dar nu trebuie să ne oprim la relația cu un singur om, trebuie să învățăm să iubim pe toată lumea, să câștigăm un rod din relația cu fiecare, nu doar din aceea cu partenerul de viață.

Orice om e un dar potențial pentru noi, cu care ne putem îmbogăți”, este mesajul transmis de părintele de la Mănăstirea Oașa.

Absolvent de Belle Arte, pictor de icoane şi fotograf, Părintele Pantelimon s-a retras din lume la poalele Munţilor Şureanu, la Mănăstirea Oașa, unde trăieşte întâlnirea cu Dumnezeu, notează Doxologia.ro. Având darul cuvântului tămăduitor, Părintele susține numeroase conferințele adresate tinerilor, în licee sau facultăți din țară.

Mănăstirea Oașa, unul din locurile din România unde poţi simţi divinitatea în jurul tău

Mănăstirea Oașa este o mănăstire ortodoxă aflată în localitatea Șugag, județul Alba. Aflată la o distanță de 70 de kilometri la sud de Sebeș și la 57 de kilometri nord-est față de Petroșani, la poalele Munților Șureanu, Mănăstirea Oașa este o oază de liniște, înconjurată de păduri, cu văi și lacuri. Cel mai apropiat sat se află la o distanță de peste patruzeci de kilometri de mănăstire, scrie Crestinortodox.ro.

Biserica centrală a Mănăstirii Oașa este închinată Adormirii Maicii Domnului, hram prăznuit în ziua de 15 august, și Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, hram prăznuit în ziua de 27 iulie.

În anul 1943, scriitorul Ioan Pop și povestitorul Mihail Sadoveanu au ridicat în acest loc o bisericuță din lemn. Mai apoi, în anul 1983, prin purtarea de grijă a episcopului Emilian Bărdaș, din Alba Iulia, a preotului Faur și a protopopului Viorel Porcaru, o veche biserică a fost reparată și îmbunătățită, după care a fost adusă în acest loc.

Biserica de lemn din Mănăstirea Oașa a fost strămutată în acest loc de pe râul Sebeș, județul Alba, odată cu amenajarea lacului de acumulare construit pe Valea Frumoasei. Mai târziu, bisericuța a fost reparată și de preotul Petru Sora, din localitatea Şugag.

În anul 1990, bisericuța a fost resfințită, iar în jurul ei s-a randuit o mănăstire de măicuțe. Pentru început, obștea a fost pusă sub îndrumarea duhovnicească a maicii starețe Iustiniana Macarie. Obștea numără, pe atunci, în jur de douăzeci de suflete.

Cu ajutorul celor de la Hidrotehnica, maicile au reușit să ridice mai multe corpuri de chilii, în jurul bisericuței: corpul de chilii, zidit în stil brâncovenesc, cu etaj; stareţia; trapeza și clopotniță.

Iernile grele și accesul anevoios în acest loc au făcut că maicile să întâmpine dificultăți greu de biruit. Astfel, prin anul 1998, maicile au părăsit mănăstirea. Mai apoi, în ziua de 1 iunie 2000, în acest loc pustiu și greu accesibil s-a așezat o obște de călugări.