Premierul a declarat că toate școlile primare sunt „sigure […] e foarte, foarte important de subliniat acest lucru”. Ceea ce nu pare însă a fi valid și acolo unde ele au rămas închise, cum ar fi Londra și posibil Manchester, Newcastle, Slough, Brighton… și poate și în alte părți, în funcție de cum vor evolua lucrurile pe parcursul săptămânii, transmite theguardian.com

Imaginea este cea a unui om asediat în Downing Street [reședința premierului – n.trad.], pe de-a-ntregul desprins de realitatea țării pe care o guvernează. Dificultăți, costuri și stres le sunt pricinuite unor milioane de oameni, în vreme ce Boris Johnson pare a fi preocupat doar de conferințele sale zilnice de presă.

Dezastrul provocat de pandemie

Nici un guvern din Europa n-a avut viață ușoară în ultimele nouă luni, dar nici nu s-a descurcat vreunul atât de prost precum cel britanic. Indecizia în privința carantinei a fost urmată de aprovizionarea haotică cu echipamente sanitare, de dezastrul sistemului („cel mai bun din lume”) de testare și monitorizare a contactelor, de confuzia examenelor școlare, iar acum de descurajarea birocratică a potențialilor vaccinatori prin mulțimea de formulare necesare.

Politicii britanice îi place simplitatea când vine vorba de atribuirea vinovăției. Politicienii sunt îndreptățiți deopotrivă la plăcerea succesului și la durerea eșecului. Când lucrurile o iau pe arătură dăm vina pe persoana responsabilă – fie că e Johnson, Matt Hancock, Michael Gove ori Gavin Williamson. La naiba cu fiecare incompetent, la naiba cu ei toți. Acum parcă e mai bine.

Nepriceperea dovedită de Johnson în actul de guvernare e cu siguranță un tablou dezolant. Și-a dat afară mulți dintre cei mai buni colegi din echipa lui Theresa May și i-a înlocuit cu nulități. Țara plătește acum un preț piperat pentru un premier care pune loialitatea oarbă mai presus de competență.

Însă actuala incompetență a guvernului britanic nu se datorează doar calității slabe a miniștrilor. Scandalul contractelor de aprovizionare cu echipamente medicale a expus nepotismul adânc înrădăcinat în sfera achizițiilor publice. Decantarea bătrânilor bolnavi din spitale în aziluri a dezvăluit disprețul NHS [sistemul public de sănătate – n.trad.] pentru asistența medicală privată. Dezastrul algoritmului examenelor de anul trecut a rezultat din obsesia oficialităților pentru cuantificare. Fiascoul testării și monitorizării contactelor, cu costuri de miliarde de lire, provine din aversiunea guvernului central față de autoritățile locale.

Pandemia a dezvăluit o țară atât de prost guvernată încât e imposibil ca actualii politicieni să fie singurii vinovați. Modelul nostru tradițional prevede că miniștrii hotărăsc direcția generală a politicilor, iar funcționarii publici le interpretează și le implementează. Acest echilibru al rolurilor este continuu erodat cel puțin de la cumpăna secolelor, în mare măsură din cauza râvnei miniștrilor de a nu lipsi de pe prima pagină a ziarelor, care a dus la un talmeș-balmeș zilnic de inițiative, intervenții și proiecte vanitoase de la centru. Iar de la funcționari nu se mai așteaptă acum obiecții, ci supunere.

Acest fapt a afectat clar statura și moralitatea serviciului nostru public, cu demisii de răsunet în Downing Street și la ministerele de interne și externe. Johnson a greșit totodată băgându-i prea mult la înaintare pe oamenii de știință, în speranța că le va putea arunca vina în cârcă dacă situația ia o turnură proastă – după care s-a trezit că e permanent în conflict cu ei. La rândul său, acest lucru, prin contrast, a făcut să pară că Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord au fost binecuvântate cu conduceri având o viziune clară și luând măsuri decisive.

Când va veni și inevitabila anchetă privind evenimentele anului trecut, măgăreața nu ar trebui să cadă numai pe politicieni. Toate componentele guvernării Regatului, centrale și locale, ar trebui examinate – constituția în întregul ei ar trebui supusă verificării.

Sursă foto: INQUAM Photos, Melinda Nagy