Olanda își temperează ambițiile pentru energia eoliană offshore din cauza cererii industriale reduse
Guvernul Țărilor de Jos a anunțat miercuri că își modifică planurile pentru dezvoltarea energiei eoliene offshore în următorii 15 ani, invocând costurile în creștere și cererea scăzută din partea industriei. Astfel, obiectivul anterior, care viza atingerea unei capacități de 50 de gigawați (GW) până în 2040, este considerat nerealist și va fi înlocuit cu un nou interval, între 30 și 40 GW, scrie Reuters.
Piață dificilă și cerere sub așteptări
„Situația de pe piața internațională a energiei eoliene offshore este una foarte dificilă”, a transmis ministrul Mediului, Sophie Hermans, într-o scrisoare adresată Parlamentului „Costurile au crescut, iar electrificarea industriei avansează mai lent decât se anticipa, ceea ce sporește incertitudinea cu privire la cererea viitoare de electricitate sustenabilă”, a precizat oficialul.
Revizuirea strategiei nu este o surpriză totală. Încă de anul trecut, autoritățile olandeze au decis să amâne planurile de extindere a capacității eoliene offshore din zona olandeză a Mării Nordului. Dacă planul inițial prevedea atingerea a 21 GW până în 2030, termenul a fost împins spre finalul lui 2032. Motivul principal: aceeași lipsă de interes și incertitudinile legate de investiții. În luna mai a acestui an, autoritățile au suspendat și licitațiile pentru construcția a două noi parcuri eoliene, cu o capacitate totală de 2 GW, din cauza lipsei de ofertanți.
Investitorii se retrag, Guvernul promite noi măsuri
Sophie Hermans a menționat că guvernul va veni cu planuri detaliate pentru viitoarele licitații până în trimestrul al treilea al acestui an. Printre variantele analizate se numără și introducerea unor noi scheme de subvenționare, având în vedere că actualul model, bazat pe subvenții zero, nu mai este atractiv pentru potențialii investitori.
Revizuirea planurilor Olandei se înscrie într-un context mai larg la nivel european, unde mai multe state se confruntă cu dificultăți în implementarea rapidă a tranziției energetice. Costurile materialelor, lipsa de predictibilitate a cererii din partea marilor consumatori industriali și concurența globală afectează proiectele de energie verde din întreaga regiune.
