Yuanul este aproape de recunoaşterea internaţională, iar odată cu primirea Braziliei şi Indiei în Consiliul de Securitate al ONU, Occidentul pierde şi hegemonia politică.
În anul 2008, practica de pe Wall Street de umflare a bulelor financiare, în alianţă cu Congresul Statelor Unite, a dus la prăbuşirea neo-liberalismului.
Având în vedere că politicienii occidentali nu au izbutit să creeze un model de strategie coerentă pentru reanimare, criza financiară s-a scurs lin spre confruntarea politică. Dacă deja Obama cheamă deschis la întoarcerea industriei în ţară, atunci despre ce prosperitate se mai poate vorbi în SUA? Economia globală a transferat de multă vreme producţia spre China, India, Brazilia, unde forţa de muncă este mai ieftină, iar taxele fiscale şi legile sunt mai permisive. Şi deocamdată, nu se văd motivele pentru care Obama cere întoarcerea în Statele Unite ale Americii.
În acest an, ţările din BRICS asigură 56% din creşterea Produsului Intern Brut la nivel mondial, în timp ce ponderea celor mai bogate ţări (G7) reprezintă numai 9,5%. În anul 2035, potenţialul economic al ţărilor din BRICS va depăşi potenţialul ţărilor din G7. Volumul schimburilor comerciale în cadrul blocului a crescut de la 27 miliarde dolari în 2002 la 250 de miliarde în 2011. Principalele interese ale grupului constau în necesitatea schimbării actualei ordini mondiale, care se bazează pe conducerea SUA şi pe poziţia de lideranţă a dolarului, ca principală valută mondială. Această ordine a fost confirmată prin acordurile de la Bretton Woods, în 1944, pe când se apropia sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Aliaţii SUA din Europa au intrat în panică înainte de răspândirea inevitabilă a socialismului sovietic şi s-au ascuns sub aripa economică, puternic protectoare a vecinului de peste Atlantic.
Temeiul economic al cooperării dintre ţările BRICS este de înţeles acum, însă există tot mai multe şi tot mai serioase puncte comune din punct de vedere politic. Şi aici "este la volan" Rusia, deoarece preşedintele Medvedev cheamă tot mai categoric la unitate politică. Acest bloc s-a manifestat unitar pentru prima dată în ce priveşte dosarul libian. Aceste ţări s-au abţinut la votul Rezoluţiei 1973 a Consiliului de Securitate al ONU, iar după începerea războiului, au criticat acţiunile coaliţiei NATO. Această unitate poate fi considerată astăzi drept "prietenia contra NATO". Rusia, în ciuda unei contribuţii mai mici la economia globală (2-3 procente din 18), este apreciată ca o piaţă a investiţiilor de perspectivă, având în vedere enormul potenţial al bunurilor de larg consum şi creşterea autonomă stabilă.
Africa de Sud (39% din PIB-ul tuturor ţărilor Africii sub-sahariene) a intrat în bloc după ce a fost invitată să participe la o alianţă globală şi pentru a construi "un pod" spre Brazilia. În plus, partenerii Braziliei din BRICS au primit intrarea spre piaţa africană a viitorului, ceea ce este foarte important pentru Brazilia şi pentru China. La recenta reuniune de la New-Delhi, s-au făcut două declaraţii importante. Prima este de natură geo-financiară (şi priveşte noua organizare a Băncii de Dezvoltare comune) şi a doua care este geopolitică (deoarece condamnă retorica războinică a Occidentului în ce priveşte Iranul şi Siria).
Trebuie remarcat faptul că presa mare din Statele Unite ale Americii a comentat cu mânie aceste declaraţii.
De exemplu, "Financial Times" a publicat pe prima pagină un articol cu titlul "Ţările BRICS cer mai multă putere în FMI". Ziarul concluzionează că, dacă BRICS nu va putea să-l înlocuiască pe directorul american şi să pună acolo un candidat unic, atunci blocul va înceta să mai finanţeze FMI şi se va concentra pe Banca de Dezvoltare, după cum s-a declarat la New-Delhi. Presa americană subliniază că Banca de Dezvoltare nu va reprezenta o concurenţă pentru FMI. O declaraţie stranie, dacă luăm în considerare că o Bancă de dezvoltare din China are un capital de două ori mai mare, comparativ cu tot capitalul FMI. "Washington Post" a remarcat opoziţia BRICS în ce priveşte Iranul şi Siria. Ziarul scrie că "blocul a făcut o mişcare geopolitică importantă" şi anume: a condamnat ameninţările militare la adresa Iranului şi Siriei. De fapt, s-au făcut auzite pretenţii colective în raport cu sancţiunile Occidentului, care afectează comerţul cu aceste ţări.
Acest lucru înseamnă că, în cazul unei evoluţii negative a evenimentelor, poziţia blocului poate să adopte un ton mai categoric. Aşa a declarat Dilma Russef, preşedinta Braziliei, care a promis că, la următoarea reuniune a G20 din luna iulie, BRICS "va avea o declaraţie politică comună". E posibil ca toate criticile să devină şi mai puternice după terminarea campaniei electorale din SUA. Liderii din cadrul BRICS nu vor să pună presiune pe Obama care, pentru ei, este mai acceptabil, comparativ cu oricare din "ulii" republicani.
"Washington Post" subliniază că ţările din acest bloc nu vor avea niciodată o platformă comună pentru o alianţă politică. Ziarul citează opinia lui Lalit Mansinha, fost ambasador al Indiei în SUA, care confirmă că toate ţările blocului "au probleme cu China" şi le avertizează că "trebuie să reflecteze", înainte "să arunce mănuşa Statelor Unite ale Americii". Care ar fi acele probleme după opinia lui? Beijingul şi New-Delhi au profunde litigii de frontieră, iar "Rusia accelerează cheltuielile militare, pentru a contracara China".
Se poate adăuga aici şi rivalitatea dintre Brazilia şi China în Africa, nemulţumirea brazilienilor faţă de expansiunea mărfurilor chinezeşti.
Totuşi, nici ţările NATO nu ajung totdeauna la consens pe toate problemele, iar în al doilea rând, fiecare ţară are propriile beneficii interne. Factorul de politică externă, care uneşte ţările din BRICS, este tendinţa de a înlătura dolarul din poziţia de lider, de a scoate SUA din Orientul Mijlociu, să nu admită decolonizarea Africii şi să o lipsească astfel de influenţa economică şi politică în ţările aflate în curs de dezvoltare. Tocmai în această direcţie va activa Banca de Dezvoltare, care urmăreşte crearea unor linii de credit în monedele naţionale şi finanţarea economiilor emergente.
A început deja activitatea în această direcţie: în ultimii ani, şi China, şi Rusia şi-au redus rezerva naţională de dolari, preferând să investească în alte active. Totul merge în direcţia în care, peste 5 ani, principala valută mondială va fi yuanul, iar China va deveni principala locomotivă a economiei mondiale. Schimburile comerciale din cadrul BRICS vor ajunge în aceşti ani la 500 de miliarde de dolari, cu o creştere de 28% pe an. BRICS va deveni princiopalul jucător la nivel mondial şi pe arena politică. Toţi liderii blocului au această convingere. Astfel, Dmitri Medvedev a declarat la terminarea întâlnirii de la New-Delhi că "Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud trebuie să transforme alianţa lor într-un mecanism universal de influenţă internaţională şi să treacă de la dezbaterea unor probleme pur economice la elaborarea unei poziţii privind rezolvarea problemelor politice".
Medvedev a declarat că ţările BRICS nu acceptă faptul că ONU este folosită pentru acoperirea unor acţiuni de înlocuire a regimurilor nedorite şi că va insista pentru includerea partenerilor săi printre membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate al ONU. El a fost susţinut de premierul indian Manmohan Singh, care a remarcat că "prosperitatea din ţările BRICS este în strânsă legătură cu situaţia geopolitică". Dacă China este liderul economic al BRICS, atunci Rusia este liderul politic al grupului. Această "axă" provoacă îngrijorări serioase în Occident, unde, prin intermediul presei, se minimalizează succesele BRICS, tocmai pentru că se simte ameninţat.
"Să încercăm să aducem Moscova în Europa", îndeamnă un subtitlu dintr-un articol din "Financial Times". "Haideţi să fixăm Rusia în Europa şi să nu susţinem ideile tulburi ale Moscovei privind evoluţia BRICS, ca o nouă Internaţională", îndeamnă autorul.
Avantajele politice ale Braziliei şi Indiei sunt de asemenea evidente. Împinse în mod tradiţional la periferia politicii mondiale, aceste ţări au primit în sfârşit posibilitatea să-şi concretizeze ambiţiile prin intermediul BRICS. S-a vorbit despre ele ca despre nişte giganţi nu numai de nivel regional. În ce priveşte Africa de Sud, după primirea ei în acest bloc, nu se mai vorbeşte despre Africa din sudul Saharei ca despre o lume "a nefericirii şi mizeriei".
SURSA: Rador