Ioana Păduraru Rusu avut o determinare comun, deși a fost adesea luată în derâdere de cei din jur, însă ea a continuat să-și urmeze visurile cu o energie greu de egalat.
O dorință amânată, dar nu abandonată
Potrivit propriilor relatări, Ioana Păduraru Rusu nu a reușit să termine liceul în tinerețe din cauza unei vieți grele, scrie Cancan. Deși gândul de a reveni pe băncile școlii a însoțit-o mereu, abia la aproape 76 de ani a simțit că venise momentul potrivit.
A urmat cursurile serale ale Liceului Tehnologic „Ion Ionescu de la Brad” din comuna Horia, județul Neamț, timp de patru ani. A declarat că inițial ideea părea o glumă, dar un profesor inginer agronom a încurajat-o și a ajutat-o să se pregătească pentru examenul de Bacalaureat, ba chiar a înscris-o el însuși.
”Am făcut cei 4 ani de liceu la seral, la Liceul Tehnologic «Ion Ionescu de la Brad», din comuna Horia, județul Neamț. La început, ideea a fost o glumă, după care un profesor care este inginer agronom m-a susținut, m-a și ajutat în pregătirea mea pentru BAC și m-a înscris la examen. Copiii mei au făcut mișto de mine, la fel ca și alte persoane cărora le-am spus că vreau să îmi dau BAC-ul. Dorința de a visa nu are vârstă. Oricât de bătrân ai fi, să nu-ți fie frică să pui mâna pe carte! Dacă lăsăm creierul să moară, se duce totul de râpă. Mă uitam la examen, erau foarte mulți tineri care dădeau foi goale”, a spus Ioana Păduraru Rusu.
”Eu nu am mai făcut școală de la 20 de ani, când am terminat școala de asistente. Nu mi-a fost ușor, pentru că limba română a evoluat mult, cel puțin pe hârtie, că printre oameni nu se simt aceste modificări. Bagajul de informații era mare, pentru că trebuia să mai învăț și la alte materii. Aveam impresia că rămân corijentă și mă fac de rușine. Am luat doar 5,15 la română”, a mai spus proaspăta absolventă de liceu.
”Aveam impresia că rămân corijentă”
În ciuda lipsei de susținere din partea apropiaților, inclusiv a celor trei copii ai săi care ar fi ironizat-o, femeia nu s-a lăsat descurajată. Considera că dorința de a învăța nu are vârstă și că, atâta timp cât cineva își păstrează mintea activă, îmbătrânirea nu este un obstacol insurmontabil. În opinia sa, creierul trebuie stimulat permanent, altfel „se duce totul de râpă”.
Deși revenirea la studiu nu a fost lipsită de provocări, mai ales după o pauză de peste 50 de ani, Ioana a promovat examenul de Bacalaureat cu media 6,36. Spunea că a avut cele mai mari dificultăți la Limba și literatura română, unde a obținut nota 5,15. În schimb, a reușit un rezultat bun la biologie – nota 8 –, iar la matematică a obținut 5,95. În ciuda emoțiilor mari și a temerii că ar putea rămâne corigentă, a trecut cu bine peste toate obstacolele.
Șoferiță după 30 de ani de pauză și căsătorie la 67 de ani
Înscrierea la liceu a venit și cu alte provocări logistice, printre care problema navetei zilnice între localitatea Trifești, unde locuiește, și comuna Horia, unde se află liceul. Pentru a rezolva acest aspect, femeia a decis să se urce din nou la volan după o pauză de peste trei decenii. A spus că inițial a fost descurajată de cei din jur, care i-au transmis că locul unei femei în vârstă nu este la volan. Cu toate acestea, Ioana nu a renunțat și și-a reluat activitatea de șoferiță, conducând din nou cu încredere, cu toate actele în regulă.
Mentalitatea pe care a întâlnit-o în jurul său i s-a părut descurajatoare, mulți oameni considerând că, odată pensionat, un om nu mai are nimic de făcut decât să-și aștepte sfârșitul. În schimb, Ioana Păduraru Rusu a fost hotărâtă să trăiască fiecare etapă a vieții cu sens și activitate.
Un alt episod care i-a contrazis pe sceptici a fost căsătoria sa la vârsta de 67 de ani. Femeia a mărturisit că nu a încetat niciodată să creadă în iubirea adevărată și necondiționată, pe care o definea prin evoluție și reciprocitate. Spunea că a căutat și a găsit un partener cu care să împărtășească valori comune și o relație profundă, indiferent de vârstă.
Scris, artă, caritate – o viață plină de pasiuni
Ioana Păduraru Rusu nu s-a limitat la studiile formale sau la gesturi simbolice de curaj. Este o femeie pasionată de creație, care a tricotat, a desenat, a pictat și a gătit cu imaginație, nu din obligație. Spunea că nu îi place să fie menajeră, dar gătea cu plăcere și improviza pentru sine, nu pentru a impresiona pe alții.
Un alt domeniu în care a investit multă energie este literatura. A publicat deja un volum de poezii, pe care l-a tipărit în 100 de exemplare, oferindu-le gratuit, fără să urmărească vreun profit. A menționat că nu este interesată de bani, ci de exprimarea sentimentelor autentice. Lucra la un nou volum, de data aceasta de proză, în care povestea episoade marcante din viața sa, punând accent pe copilăria dificilă, pe drumul spre autocunoaștere, credință și iubire. Spunea că toate scrierile sale sunt fragmente din sufletul ei și nu ficțiune, și că se consideră o susținătoare a femeilor care trebuie să-și depășească rolurile impuse de societate.
În opinia sa, multe femei trăiesc cu convingerea că menirea lor este doar să spele rufe și să stea la cratiță, ceea ce ea a vrut să combată prin exemplul personal. Insista că într-o familie totul trebuie să fie reciproc, iar femeile nu ar trebui să se resemneze într-un rol secundar. De asemenea, a precizat că, în limita posibilităților, se implică în acțiuni caritabile, pentru că simte nevoia să dea ceva înapoi comunității.
”Îmi etalez copilăria mea dramatică, vorbesc despre descoperirea interiorului meu, a credinței, a iubirii necondiționate pe care am oferit-o mereu. Tot ce scriu sunt bucăți din sufletul meu, nu este ficțiune. Eu lupt pentru femei, vreau să iasă din carapacea lor. Multe femei cred că menirea lor este doar să spele izmene și cratițe. Vreau să scot chestia asta din capul lor. În familie, totul este reciproc. Volumul de versuri l-am scos în 100 de exemplare, pe care le-am făcut cadou. Nu sunt ahtiată după bani. Mă ocup și de acțiuni caritabile pe cât posibil”, a încheiat Ioana Păduraru Rusu.
