Economiştii şi politicienii n-au ţinut cont de lecţiile istoriei. Imperiul roman a avut monede bune din aur şi argint, dar valuta s-a scurs pe produsele de lux din Orient. Metalul preţios s-a scurs către toate popoarele vecine şi statul a dat faliment după ce a recurs multă vreme la falsificarea banilor prin înlocuirea cu aramă.
Acelaşi fenomen s-a produs şi cu alte state celebre cum au fost Imperiul bizantin şi cel otoman. Europa asistă acum la o masivă scurgere de valută spre alte spaţii geografice. Capitalul speculativ nu poate să fie controlat eficient în epoca transferurilor bancare prin reţelele de calculatoare. În plus, costurile industriale au crescut, ceea ce transformă mărfurile europene în produse necompetitive în faţa celor americane, japoneze şi, mai ales, chinezeşti. Costurile statelor din zona euro au crescut alarmant şi Grecia a fost cu greu salvată de la faliment. Nici Italia, Portugalia, Spania şi Irlanda nu se simt prea bine.
Există zvonuri că nici Franţa nu ar fi stabilă economic. Germania are o datorie externă imensă, dar creditorii preferă să aştepte ca Berlinul să plătească tot. Este păcat să jupoi oaia cât timp poți să o tunzi. Soluţiile n-au fost prea bune până-n prezent şi doar devalorizarea monedei euro poate să salveze Uniunea Europeană. Londra a părăsit marea organizație politică prin renumitul Brexit, dar are o problemă cu euro.
Să nu uităm că marile firme au practicat sistematic o puternică dezindustrializare a bătrânului continent pentru o reducere a costurilor de producţie şi acum nu sunt suficiente locuri de muncă. Statele nu mai încasează impozite. Fluxurile de capital şi impozitele pe venitul personal se scurg către statele de tip paradis-fiscal.
Oamenii care câştigă bine adoră să muncească în civilizată Europă, dar preferă să aibă conturile acolo unde sunt taxe mici. Schimbarea sistemului financiar mondial trebuie făcută de urgenţă.
