Eșalonarea simplificată, un instrument rapid și fără garanții, dispare complet din legislație
Eșalonarea simplificată era folosită pe scară largă de contribuabili, fiind un mecanism de plată pe maximum 12 luni, fără garanții impuse debitorului. Această formă era atractivă pentru companii aflate temporar în dificultate, dar care aveau capacitatea de a achita rapid datoriile către stat.
Eliminarea acestei opțiuni taie una dintre puținele soluții prin care antreprenorii de bună credință își puteau regla situația fiscală într-un timp scurt.
„Propunerile de modificare în ceea ce privește eșalonările la plată sunt îngrijorătoare. Practic, Pachetul 2 al Guvernului Bolojan elimină complet eșalonarea simplificată, iar pentru obținerea și/sau menținerea eșalonării clasice impune constituirea unei garanții personale din partea beneficiarului real (asociat/administrator). Ambele măsuri par foarte grave”, susține Luisiana Dobrinescu, avocat, managing partner Dobrinescu Dobrev SCA.
Eșalonarea clasică devine mai dură: antreprenorii obligați să garanteze cu averea personală
Varianta clasică de eșalonare, cu o durată de până la cinci ani, rămâne în vigoare, dar va fi radical modificată. Beneficiarul real al companiei – asociat sau administrator – va fi obligat să constituie garanții personale pentru întreaga datorie fiscală. Practic, responsabilitatea plății se transferă asupra persoanelor fizice, chiar dacă acestea nu au generat direct acumularea debitelor.
Avocatul Luisiana Dobrinescu subliniază că o astfel de măsură ar trebui aplicată doar ca sancțiune, în cazuri excepționale de rea-credință. În forma actuală, ea riscă să descurajeze investițiile și să blocheze inițiativele antreprenoriale.
„Eliminarea eșalonării simplificate, utilizată la scară largă de către contribuabili și care a dus întotdeauna la încasări rapide pentru bugetul de stat (perioada fiind de maximum 12 luni), și introducerea obligației de garantare cu averea personală a eșalonărilor clasice vor descuraja orice antreprenor, inclusiv companiile mari”, a mai afirmat Luisiana Dobrinescu.
Riscurile sunt accentuate de erorile ANAF și de lipsa unui mecanism de protecție pentru contribuabili
O altă problemă gravă este faptul că modificările ignoră situațiile în care ANAF stabilește debite incorecte. Nu de puține ori, contribuabilii câștigă în instanță procese prin care li se anulează sumele impuse, dar între timp rămân obligați să respecte eșalonarea. În lipsa eșalonării simplificate și cu noile reguli stricte, firmele riscă să fie sufocate financiar de datorii care, ulterior, pot fi declarate nelegale.
Experții: statul ar trebui să încurajeze supraviețuirea companiilor, nu falimentul acestora
Moartea contribuabilului nu ajută pe nimeni, atrage atenția Luisiana Dobrinescu. O firmă închisă nu mai plătește TVA, nu contribuie la bugetul asigurărilor sociale și nici nu își poate achita arieratele. În schimb, o companie care are la dispoziție un mecanism flexibil de redresare poate continua să funcționeze și să genereze venituri pentru stat.
În alte state europene, precum cele nordice, datoriile fiscale stabilite după inspecții sunt negociate cu autoritățile, tocmai pentru a permite contribuabilului să supraviețuiască și să plătească cât mai mult din debitul stabilit.
