Propunerea cu privire la această taxă a venit din mediul academic rusesc. Alexander Safonov, profesor la Universitatea de Finanțe aflată sub egida Guvernului Federației Ruse, susține că statul ar trebui să impună o taxă specială celor care nu au un loc de muncă, inclusiv celor considerați „leneși profesioniști”.
Profesorul vrea o taxă pentru cei care nu au un loc de muncă
Inițiativa profesorului vine în contextul unui deficit acut de forță de muncă în Rusia, despre care el spune că afectează grav economia. Safonov estimează că aproximativ 15 milioane de cetățeni apți de muncă nu sunt angajați, mulți dintre aceștia fie activând în economia subterană, fie alegând să trăiască fără a avea o ocupație.
Printre cei vizați de această măsură s-ar număra persoane care nu contribuie cu nimic la bugetul de stat: rentieri, copii din familii înstărite, casnice, precum și cei care trăiesc din sprijinul rudelor sau al prietenilor. Economistul atrage atenția că, deși acești oameni nu muncesc, beneficiază de infrastructura și serviciile statului în aceeași măsură cu cetățenii activi care plătesc taxe.
„Totuși, societatea, în cadrul justiției sociale, poate avea pretenții de la ei. Da, ei locuiesc în propriile case, dar folosesc drumurile, facilitățile comunale pe picior de egalitate cu cei care le-au finanțat prin plata impozitului pe venitul personal”, a susținut Safonov, conform The Moscow Times.
Safonov propune stabilirea unei contribuții obligatorii, echivalente cu impozitul pe venit
Safonov propune stabilirea unei contribuții obligatorii, echivalente cu impozitul pe venit, raportată la salariul minim din Rusia, stabilit pentru 2025 la 22.000 de ruble (aproximativ 246 de dolari). În viziunea sa, taxa lunară pe care un șomer ar trebui să o achite s-ar ridica la 2.900 de ruble (36 de dolari), ceea ce înseamnă o plată anuală de 34.800 de ruble (aproximativ 429 de dolari).
Pe lângă această taxă, profesorul mai propune ca toți cetățenii fără loc de muncă să fie obligați să contribuie și la sistemul de asigurări de sănătate, pentru a nu pune presiune suplimentară pe bugetele celor care muncesc.
Deși ideea a fost deja catalogată de unii analiști drept excesivă și discriminatorie, Safonov își menține poziția, invocând nevoia de echitate fiscală și responsabilitate socială.
