Cuvintele celebre ale preşedintelui Alpha Bank, Giannis Kostopoulos, cum că piaţa elenă nu poate cuprinde mai mult de două-trei bănci au devenit realitate după aproape un deceniu. Chiar dacă toţi îşi dădeau seama că dimensiunile pieţei nu justifică existenţa mai multor jucători, concurenţa şi ambiţiile personale ale bancherilor au împiedicat în toţi aceşti ani crearea unor entităţi mai mari atunci când condiţiile erau mai liniştite. Încercările făcute de ceva vreme de unire a două mari grupuri bancare au dat roade în cele din urmă, chiar dacă în ultimul moment, sub presiunea nevoilor de capitaluri de la stat, care este în prezent principalul acţionar al sistemului bancar grecesc, precum şi sub presiunea autorităţilor de supraveghere.
Propunerea de fuziune a NBG cu Eurobank încheie, în etapa actuală, runda de concentrare a băncilor greceşti, ducând la crearea celui mai puternic pol în noul peisaj bancar. Urmează concentrarea Alpha Bank – Emporiki Bank, iar Piraeus Bank care a absorbit ATEbank formează un al treilea pol la care se aşteaptă să adere, după toate semnalele, şi Geniki Bank. Această evoluţie este însoţită în acelaşi timp de retragerea capitalurilor ce au fost investite pe piaţa grecească, cum sunt cele ale marilor grupuri bancare franceze Credit Agricole şi Societe Generale şi ale grupului elveţian EFG Group, deţinut de marele om de afaceri grec Spyros Latsis.
Planul B, care prevedea apropierea dintre peţitorii Emporiki Bank care au rămas pe dinafară, a fost pus în aplicare de conducerile NBG şi Eurobank imediat după ce se s-a aflat duminica trecută decizia francezilor de la Credit Agricole că aleg Alpha Bank drept cumpărătorul preferat. Astfel, la numai cinci zile după aceea, conducerea NBG a depus vineri seara târziu o propunere de cumpărare a Eurobank.
Potrivit unor surse bine informate, canalele de comunicare între conducerile celor două bănci se deschiseseră încă de la începutul lunii iulie. Directorul executiv al NBG, Alexandros Tourkolias, şi preşedintele Eurobank Timos Christodoulou sunt văzuţi drept cei care care au perfectat înţelegerea respectivă. Au fost cei care au prelucrat datele din conjunctura actuală pentru a elabora o propunere de cumpărare care să poată reflecta forţa celor două grupuri şi care să fie primită de piaţă. Desigur, după cum precizează aceleaşi surse, anterior fusese dată "unda verde" din partea premierului Antonios Samaras, care, în înţelegere cu guvernatorul Băncii Greciei, Georgios Provopoulos, a făcut presiuni pentru crearea unor organisme bancare mai mari şi mai puternice. Totuşi nu a fost prima dată când s-a încercat o apropiere între cele două bănci. Şi în vara anului 2011, conducerea NBG elaborase o propunere similară de colaborare la care ajunsese cu avizul acţionarului principal al Eurobank, Spyros Latsis. Însă atunci guvernul lui Georgios Papandreou nu a dat în cele din urmă "unda verde", temându-se de costul politic deoarece Latsis ar fi devenit acţionarul de bază la cea mai mare bancă din ţară. Astăzi însă grupul EFG, la care participă marele om de afaceri grec, s-a retras de la Eurobank, arătând astfel poziţia clară a familiei Latsis de a se retrage de pe piaţa elenă.
Prin crearea unui entităţi unitare de către NBG şi Eurobank, prin absorbirea Emporiki Bank de către Alpha Bank, prin dobândirea de către Piraeus Bank a părţii sănătoase din ATEbank şi cumpărarea preconizată a Geniki, se pun bazele unei noi imagini a sistemului bancar în epoca de după restructurarea datoriei publice (de pe urma cărora băncile greceşti au avut cele mai mari pierderi n. trad.
Vor urma licitaţia de vânzare a Hellenic Postbank, dar şi "strângerea rândurilor" pentru instituţiile de creditare mai mici (Millennium Bank, Proton Ban, Probank, Attiki Bank, FBBank), care într-un fel sau altul vor trebui să se alipească de unul dintre grupurile mai mari în curs de formare. Desigur, o condiţie de bază pentru finalizarea procesului de concentrare bancară o reprezintă acordarea următoarei tranşe de ajutor pentru Grecia în valoare de 31,5 miliarde de euro, în care sunt incluse şi cele 24 de miliarde de euro destinate necesarei recapitalizări a sistemului bancar. Pe de altă parte, nu este exclus să apară noi investitori pe piaţă, dacă se vor întrevedea perspective de relansare a economiei greceşti. Cercuri bancare subliniază că în orice caz, în 2013, sectorul bancar elen îşi va schimba forma. Concret, ei estimează că după finalizarea rearanjării lui vor funcţiona mai puţine instituţii de creditare, dar mai eficiente.
"Dacă guvernul reuşeşte să ‘zăvorască’ rămânerea ţării în euro, formaţiunile bancare însănătoşite vor încerca să se întoarcă spre profit, cu scopul de a se întoarce cât mai repede cu putinţă sub controlul sectorului privat, dat fiind că cea mai mare parte din iminentele majorări de capital vor fi acoperite de Fondul Elen de Stabilitate Financiară, adică de stat", precizează un reprezentant de vârf al sectorului bancar.
Acelaşi reprezentant adaugă însă că pe termen scurt se aşteaptă să apară disfuncţionalităţi şi consecinţe negative pe piaţa internă deoarece fuziunile vor fi însoţite de închiderea unor sucursale şi de concedierea unor angajaţi. Însă după primele perturbări ce vor fi provocate pe piaţă, vor începe să se vadă beneficiile concentrării ce se realizează.

Ce prevede propunerea

Propunerea pentru obţinerea tuturor acţiunilor nominative ordinare ale Eurobank ce a fost depusă de NBG prevede că acţionarii actuali ai NBG şi ai Eurobank vor fi reprezentanţi în capitalul social al noii entităţii în proporţie de 75% şi respectiv 25%. Raportul de schimb va fi de 58 de noi acţiuni NBG pentru fiecare 100 de acţiuni Eurobank. Deja un număr de acţionari ai Eurobank, care reprezintă 43,6% din capitalul social, s-au angajat să-şi ofere acţiunile. Denumirea noi entităţii va fi Grupul NBG. (…)

Sinonimul dezvoltării dinamice

Cumpărarea Eurobank de către NBG înseamnă sfârşitul epocii unei bănci care s-a identificat cu epoca dezvoltării rapide ce a însoţit intrarea Greciei în euro. Era la începutul lui 1990 când familia Latsis a decis să activeze în sistemul financiar grecesc, înfiinţând atunci Euroependytiki Bank, care avea scopul de a oferi în principal servicii de investiţii bancare şi private banking. Însă după liberalizarea pieţei serviciilor bancare de retail, banca şi-a redefinit obiectivele strategice.
De atunci Eurobank, sub conducerea lui Nikos Nanopoulos a urmat un parcurs ascendent atât printr-o dezvoltare organică puternică, cât mai ales prin achiziţii şi fuziuni, ocupând o poziţie fruntaşă nu numai în sectorul bancar grecesc, ci şi în regiunea mai largă a Europei de Sud Est, unde a dobândit o prezenţă sistemică.
Prima achiziţie a fost realizată în 1996, prin dobândirea Interbank. A urmat un an mai târziu cumpărarea reţelei Credit Lyonnais. Atunci conducerea grupului a decis schimbarea denumirii din Euroependytiki în EFG Eurobank.
În 1999, după cumpărarea Crete Bank şi după absorbţia activităţilor Băncii Athinon, grupul a intrat pe bursă. Câteva luni mai târziu, Eurobank a luat un avânt puternic prin achiziţia băncii Ergasias. Urmează perioada de aur a sectorului bancar, iar Eurobank şi-a consolidat dimensiunile pe piaţa elenă şi şi-a dezvoltat planul de "cucerire" a Balcanilor. În acest context, în 2000 cumpără o parte din capitalul social al Bancpost din România, în 2002 pătrunde la Post Bank Bulgaria, în 2003 la Post Banka Serbia, iar în 2005 la HC Instanbul Exchange din Turcia. A urmat în 2006 intrarea pe piaţa poloneză, prin intermediul Polbank EFG. În 2007 a achiziţionat 70% din Tekfenbank Turcia, 99,3% din Universal Bank Ucraina şi 100% din Prospera Securities din Serbia. În acelaşi timp a început dezvoltarea organică în Cipru. Izbucnirea crizei a obligat conducerea Eurobank să "joace în apărare", transformând în lichidităţi participările sale la mai multe bănci.
SURSA: RADOR