Noile reguli fiscale pot descuraja investițiile în România. 7 riscuri pentru piața românească

Eliminarea impozitului minim pe cifra de afaceri aduce o ușurare companiilor mari din România. Însă, noile restricții privind deductibilitatea serviciilor intra-grup pot genera discriminări fiscale, distorsiuni concurențiale și chiar descurajarea investițiilor. Avertismentul vine de la Alex Milcev, Partener EY România.

Eliminarea impozitului minim pe cifra de afaceri, o veste bună

Pachetul 2 de măsuri fiscale, dedicat reducerii deficitului bugetar, prevede eliminarea impozitului minim pe cifra de afaceri (IMCA), introdus în urmă cu trei ani. Măsura a fost criticată pentru că a crescut costurile companiilor mari și a complicat administrarea fiscală.

În schimb, Ministerul Finanțelor propune limitarea deductibilității pentru anumite servicii intra-grup. Acest lucru va crește baza impozabilă și, implicit, veniturile la buget. Pe lângă obiectivul de a colecta mai multe taxe, autoritățile invocă dorința de a opri externalizarea profiturilor către companiile-mamă din afara țării.

Multinaționalele, principalele afectate. Risc de discriminare fiscală și distorsiuni concurențiale

Potrivit lui Alex Milcev, companiile multinaționale se bazează pe know-how, infrastructură și finanțare de la grupurile-mamă. Limitarea deductibilității acestor servicii ar însemna, practic, o impozitare mai ridicată pentru firmele cu capital străin decât pentru cele locale.

Această diferență ar crea o distorsiune concurențială evidentă. Într-o piață unde marjele și competitivitatea contează, firmele românești ar fi avantajate artificial, în timp ce investițiile străine ar deveni mai puțin atractive.

Șapte puncte de impact economic și juridic identificate de EY România

EY România a identificat șapte riscuri majore ale noii reguli:

1. Distorsiuni concurențiale între firmele locale și multinaționale.

2. Creșterea costurilor de funcționare pentru companiile internaționale și scăderea atractivității României ca destinație investițională.

3. Litigii juridice și posibile conflicte cu legislația națională, inclusiv aspecte de constituționalitate.

4. Dublă impunere, aceeași sumă fiind taxată atât în România, cât și în alte state.

5. Posibile conflicte cu legislația europeană, prin restricționarea liberei circulații a capitalului.

6. Încălcarea tratatelor internaționale de protecție a investițiilor, care prevăd nediscriminarea investitorilor străini.

7. Anularea relevanței acordurilor de preț în avans și a dosarelor de prețuri de transfer, deja utilizate pentru verificarea tranzacțiilor intra-grup.

SUA și Polonia aplică filtre și praguri clare

Oficialii români au afirmat că s-au inspirat din legislațiile americană și poloneză. În realitate, diferențele sunt semnificative. În SUA, plafonul de 3% se aplică la toate cheltuielile, nu doar la anumite categorii, și doar companiilor foarte mari, cu venituri anuale de peste 500 milioane dolari. În plus, există numeroase excepții și mecanisme de verificare.

Polonia a introdus măsuri similare doar după ani de analiză și consultare, adăugând filtre și derogări menite să reflecte realitățile pieței. România riscă să aplice o versiune rigidă și păguboasă a acestor reguli.

Soluții propuse: praguri de aplicabilitate și consultarea mediului de afaceri

Alex Milcev subliniază că reforma fiscală nu trebuie să fie doar o metodă de a colecta mai multe taxe. El propune trei direcții:

• Adaptarea legislației la bunele practici internaționale, prin introducerea de praguri și excepții.

• Consultarea reală a mediului de afaceri, pentru a calibra măsurile pe specificul tranzacțiilor intra-grup.

• Menținerea predictibilității și respectarea regulilor europene, dar și a tratatelor internaționale privind protecția investițiilor.