Fostul ministru de Finanțe, Eugen Teodorovici, a fost la un moment dat acuzat, de liberalii aflați acum la guvernare, la vremea aceea în opoziție, că a folosit fonduri europene pentru a stinge deficitul bugetar, aflat și atunci în suferință.

Statul român este în mare nevoie de bani, iar fenomenul nu este chiar de azi, de ieri. Doar că pandemia de coronavirus a venit peste problemele structurale cu care se confruntă economia și, prin urmare, bugetul de stat din România.

Prin urmare, dezechilibrele cresc la un nivel îngrijorător – în ce măsură acest lucru se petrece din cauza contextului internațional nefavorabil și cât de mare este nepriceperea guvernanților de la București, asta este de discutat.

Cert este că creditul guvernamental a crescut cu aproape 30% la finele lui iulie, faţă de perioada similară din 2019, soldul total ajungând la 133,5 miliarde lei, arată datele publicate de BNR.

Ministrul de Finanțe s-a împrumutat într-un ritm nebun de la băncile private care operează pe piața din România, cam 5 miliarde de lei pe lună, în perioada ianuarie – iulie, pentru a finanța deficitul bugetar și a rostogoli datoria publică.

Între timp, deficitul bugetar a ajuns la 50 de miliarde de lei, adică 4,7% din PIB doar la finele lunii iulie, iar datoria publică a sărit de 40% din PIB după primul semestru.

La creșterea gradului de îndatorare a României contribuie din plin și așa-zisele 80 de miliarde de euro cu care s-a întors Președintele Klaus Iohannis de la Bruxelles, în condițiile în care doar 16,8 miliarde de euro sunt fonduri nerambursabile aferente fondului pentru relansare economică NextGenerationEU, adică bani care ar putea fi atrași într-un interval scurt de timp.

Însă, ca și restul de 46,3 miliarde euro –  fonduri nerambursabile din Bugetul multianual al UE pentru perioada 2021- 2027, banii sunt incerți și deocamdată doar pe hârtie, accesarea lor urmând să aibă loc în funcție de capacitatea Guvernului de la București de a alcătui și finanța proiecte în acest sens.

Până atunci, Guvernul beneficiază de împrumuturile de la Comisia Europeană care, așa cum spuneam, nu fac decât să crească dezechilibrele macroeconomice de care tot forul continental probabil că ne va trage nu peste mult timp de urechi:

Astfel, România s-a împrumutat, prin Guvernul Orban, 4 miliarde de euro de la Comisia Europeană, prin intermediul instrumentului de finanțare SURE, bani pe care va trebui să îi dea înapoi, plus dobânda.

Trebuie spus că banii atrași în acest mod pot fi utilizați doar pentru ”finanțarea schemelor de șomaj tehnic sau a măsurilor similare menite să protejeze angajații și persoanele care desfășoară o activitate independentă, reducând astfel incidența șomajului și pierderea veniturilor, precum și pentru finanțarea, în subsidiar, a anumitor măsuri legate de sănătate, în special la locul de muncă”, așa cum menționează Comisia Europeană.

Deci, pentru plata facturii sociale, nu pentru investiții care să repornească economia.

O altă sumă de bani de care va dispune România de la instituțiile europene, până la sfârșitul anului, este linia REPO de 4,5 miliarde euro prin care Banca Centrală Europeană s-a angajat să finanțeze, la nevoie, BNR, pentru a acoperi o eventuală criză de lichidități care ar putea apărea în contextul şocului indus de coronavirus.

În cadrul unei linii REPO, BCE furnizează lichiditate în euro unei bănci centrale străine în schimbul unor garanții de înaltă calitate denominate în euro.

Iar BNR nu dă acești bani Guvernului, ci îi injectează în piață, adică îi pune la dispoziția băncilor comerciale, care pot achiziționa cu ei titluri de stat, pentru acoperirea necesităților de finanțare ale statului.

Alte dobânzi, altă distracție.

Așa că economia românească trebuie deocamdată să găsească surse pentru a se finanța singură, banii de care dispune Guvernul fiind puțini și scumpi. Iar băncile comerciale nu au de ce să se deranjeze să o facă, la adăpostul umbrelei oferită de titlurile de stat.

Revenind la Eugen Teodorovici, fostul ministru a negat că ar fi acoperit deficitul cu fonduri europene. Nici nu e de mirare, o asemenea manevră ar fi încălcat normele Comisiei Europene și s-ar fi soldat cu consecințe grave pentru Finanțele țării.

Dar, în definitiv și la urma urmelor, de ce ar fi fost acest lucru atât de grav?

Comisia Europeană ne dă bani ca să ne ajute sau doar să ne îndatoreze și, în plus, să ne impună tot felul de condiționalități?

Și nu doar legate de statul de drept și de politica de mediu, ci și economice, sau, mai exact, ne-economice, care încalcă regulile economiei de piață și ale unei economii libere, cum se presupune că ar fi în Uniunea Europeană.