Nadia Comăneci, sursă de inspirație pentru artiști, nu doar pentru sportivi: „Prin viziunea lui Vlad Nancă, mișcarea fizică depășește granițele arenei și devine patrimoniu cultural universal”

Artistul Vlad Nancă a prezentat vineri, 5 iunie 2026, la Galeria Gaep, lucrarea video NADIA, în prezența Nadiei Comăneci. Proiecția, organizată în cadrul expoziției „Construction Time Again”, explorează artistic performanța sportivă, transformând un exercițiu celebru al gimnastei într-o experiență vizuală contemporană.

Nadia Comăneci, sursă de inspirație pentru artiști, nu doar pentru sportivi. Cum a întruchipat-o Vlad Nancă pe Zeița de la Montreal?

Lucrarea video NADIA, de Vlad Nancă, a fost prezentată, vineri, 5 iunie 2026, într-o proiecție exclusivă la galeria Gaep în prezența Nadiei Comăneci. Evenimentul, co-organizat de Gaep și Macromex, a avut loc în cadrul expoziției „Vlad Nancă: Construction Time Again”.

NADIA (2014) transformă un exercițiu la bârnă al Nadiei Comăneci de la Campionatul Mondial de Gimnastică de la Strasbourg din 1978 într-o experiență vizuală caleidoscopică. Bazată pe fotografii de presă de la campionatul din 1978, NADIA supune imaginea gimnastei unei multiplicări fractale. Corpul ei se repetă într-o structură ramificată la nesfârșit, oscilând între logica antrenamentului sportiv și logica creșterii naturale. Repetiția evocă nenumăratele antrenamente necesare pentru a atinge perfecțiunea în gimnastică. Vlad Nancă a realizat colajul video în colaborare cu Ion Cotenescu pentru o expoziție desfășurată în Italia în 2014, iar anul acesta a colaborat cu Cosmin Nicolae la coloana sonoră.

„Când lumea se gândește la sport, vede adesea doar cronometrul sau efortul brut. Dar sportul, în esența lui cea mai pură, este o formă de exprimare a spiritului uman, la fel ca muzica sau pictura – o valență mai puțin conștientizată, și totuși atât de adevărată!

Gândindu-mă la legătura dintre mișcare, cultură și universalitate, am făcut un exercițiu prin care am unit două linii paralele: Anul Brâncuși și Anul Nadia. Anul 2026 ne demonstrează că paralelele se pot întâlni. Brâncuși a căutat esența zborului în liniile nemișcate, dar pline de fluiditate, ale sculpturii sale. Eu am căutat aceeași esență pe barna și paralelele de la Montreal, prin dinamica trupului.

Această simbioză perfectă dintre sport și artă a fost magistral surprinsă de Vlad Nancă, un artist român contemporan extrem de recunoscut. Vineri, 5 iunie, am avut bucuria de a fi alături de el la galeria Gaep, la prima prezentare în România a lucrării sale video, NADIA.

Prin viziunea lui Vlad Nancă, mișcarea fizică depășește granițele arenei și devine, în mod oficial, artă contemporană și patrimoniu cultural universal”, a declarat, vineri, Nadia Comăneci.

Proiecția în prezența Nadiei Comăneci a avut loc în contextul expoziției Construction Time Again (24 aprilie – 6 iunie), prima expoziție personală a lui Vlad Nancă la Gaep și primul lui proiect solo în București după participarea la Bienala de Arhitectură de la Veneția 2025, în Pavilionul României.

Despre Nadia Comăneci (scurt istoric)

„Zeița de la Montreal” sau „Perfect Nadia” sunt doar două dintre superlativele cu care Nadia Comăneci a intrat în istoria sportului după ce, în întrecerea de la paralele inegale din cadrul Jocurilor Olimpice de la Montreal din 1976, a obținut prima notă de 10 din istoria întrecerilor olimpice de gimnastică.

Nadia a început gimnastica la vârsta de 5 ani, fiind selecționată de antrenorul Marcel Duncan și legitimată la AS Flacăra Onești.

Din 1971 a fost antrenată de Bela și Martha Karolyi, iar la vârsta de 11 ani a câștigat primul său titlu de campioană națională absolută. Jumătate de an mai târziu a concurat la categoria maestre, unde a ocupat locul al treilea.

În 1974 a obținut primul mare succes peste hotare, câștigând locul I la individual compus, în cadrul concursului Cupa Prieteniei de la Gera (Republica Democrată Germană).

În 1975, a fost declarată „Cea mai bună sportivă a României” (presa românească) și din Balcani (BTA), iar în 1976, „Cea mai bună sportivă din lume” (presa străină). A cucerit „Trofeul Campioanelor”, la Londra, iar în 1979, la „Cupa Mondială”, desfășurată la Tokyo, s-a clasat pe primul loc la sol și sărituri, pe locul al doilea la bară și pe locul al treilea, la individual compus.

A urmat o ascensiune rapidă care a culminat cu rezultatele obținute în 1976, la Jocurile Olimpice de la Montreal – ediție a JO care a intrat în istoria sportului drept „Olimpiada Nadia Comăneci”, după ce Nadia a primit șapte note de 10 (primele în istoria concursurilor oficiale de gimnastică!) și a stabilit un „record absolut”: 20 de puncte, la paralele inegale (potrivit codului de punctaj de la acea vreme).

După 1977, Nadia s-a pregătit la București, cu antrenorii Iosif Hidi, Gheorghe Condovici, Atanasia Albu (septembrie 1977 – august 1988), Gheorghe Gorgoi, Anca Grigoraș (aprilie 1980 – august 1981).

Nadia a cucerit primul titlu mondial la bară pentru gimnastica românească și două medalii de argint, la sărituri și cu echipa, la CM din 1978, de la Strasbourg.

În 1979, la CM de la Forth Worth (SUA), Nadia a făcut parte din echipa de gimnastică a României care a cucerit primul titlu de campioană mondială pe echipe (389,550 p) din istoria gimnasticii.

A cucerit de trei ori consecutiv titlul de campioană continentală și a intrat definitiv în posesia „Cupei Europei”, fiind prima gimnastă care a reușit această performanță.

În 1981, la Universiada de la București, Nadia a obținut cinci medalii de aur.

S-a retras din activitatea competițională în 1984, având în palmares 24 de medalii câștigate la Jocuri Olimpice, Campionate Mondiale și Campionate Europene, dintre care 16 de aur.

În codul de punctaj al Federației Internaționale de Gimnastică (FIG), la paralele inegale sunt incluse două elemente denumite „coborare Comăneci” și „salt Comăneci”. Comitetul Internațional Olimpic i-a acordat „Ordinul Olimpic de argint”, pentru meritele deosebite în domeniul sportului și servicii remarcabile aduse cauzei olimpice, iar Comitetului Olimpic Român i-a conferit „Colanul Olimpic”.

În noiembrie 1989, Nadia a emigrat în Statele Unite ale Americii, apoi în Canada, după care a revenit în SUA și s-a stabilit la Oklahoma. S-a căsătorit cu Bart Conner, campion de gimnastică al SUA și campion olimpic.

În 1993, Nadia Comăneci a devenit prima gimnastă din România inclusă în International Gymnastics Hall of Fame.

În 1996 a fost aleasă președinte de onoare al Federației Române de Gimnastică (FRG). Fundația americană pentru Sport Feminin (WSF), care anual premiaza femeile cu merite deosebite în sport, i-a acordat „Premiul Flo Hyman” în 1998.

După JO Montreal a devenit Maestru Emerit al Sportului, după care a primit titlul de „Erou al Muncii Socialiste”, fiind cea mai tânără româncă distinsă cu acest titlu.

În anul 2000, i s-a conferit Ordinul național „Steaua României” în grad de comandor.

În septembrie 2006, la aniversarea a 100 de ani de existență a Federației Române de Gimnastică, s-a instituit Trofeul „Nadia Comăneci”.

În 2017, a participat la Campionatele Mondiale de gimnastică artistică de la Montreal, orașul canadian în care a scris istoria gimnasticii în urmă cu 41 de ani, în calitate de ambasador al competiției, și a înmânat medalia de aur campioanei absolute.