Relaţia privilegiată între Paris şi Berlin a constituit, decenii la rând, una din coloanele de susţinere a Uniunii Europene. Încă de la sfârşitul anilor ‘50, în cele două capitale s-au găsit oameni politici capabili să uite trecutul şi să stabilească relaţii personale cordiale, ca niciodată în istoria celor două naţiuni. Tandemurile Charles de Gaulle-Konrad Adenauer, Mitterrand-Kohl sau Sarkozi-Merkel au consolidat legăturile dintre cele două state contribuind – prin forța exemplului  – la întărirea coeziunii europene chiar dacă unora nu convenea primordialitatea celor de pe malurile Rinului, potrivit Evz

În ultimul deceniu însă, motorul franco-german a dat semne de gripare. Hollande, Macron, Scholz nu s-au ridicat la înălțimea predecesorilor, deși încercări de redresare au existat. Venirea lui Friedrich Merz în fruntea guvernului federal la Berlin este o nouă șansă pentru Macron și pentru revitalizarea unei relații care a făcut istorie în perioada postbelică. În rândurile de mai jos voi încerca să radiografiez perspectiva acestei relații și implicațiile ei asupra Europei Unite în vremurile tulburi pe care le trăim.

Un cancelar pentru liniștea … Parisului

,,Pentru ca Europa să fie puternică, Parisul și Berlinul trebuie să tragă în aceeași direcție. Istoria ne obligă, iar viitorul ne așteaptă’’, afirma, ridicând vocea, noul cancelar german în prima sa vizită în străinătate, la Paris, la începutul acestei luni. Pro-american din convingere – mai puțin pro-Trump – și pro-francez din rațiune politică, Merz pare să-și asume rolul de liant între două țări care împreună, în mod compensatoriu, pot fi o mare putere.

Pentru el, consolidarea axei cu Parisul nu este un simplu gest de curtoazie diplomatică ci o necesitate strategică. Știe că inițiativa sa este privită cu oarecare prudență la Elysèe, iar stilul politic al lui Macron este diferit de al său. Francezul este un vizionar, un idealist care vede Europa ca un actor global cu o mare autonomie de mișcare. Descinde din Charles de Gaulle deși între cei doi sunt zeci de ani de istorie și o imensă diferență doctrinară. El, neamțul, este pragmatic, mai conservator și rezervat față de ideile care nu vin la pachet cu un riguros parcurs de implementare. Își dorește o Europă așezată pe poziții de forță în această perioadă când America sub Trump nu face ,,reduceri de preț’’ nici prietenilor, nici dușmanilor.

Declarativ, lucrurile merg bine

Puntea care îi unește pe cei doi lideri este ideea că fără o cooperare solidă între Paris și Berlin, Europa riscă să rămână paralizată în fața provocărilor lumii de astăzi. Inițiativele Bruxelles-ului marca Ursula von der Leyen – indiferent de conținut – nu vor putea fi implementate fără concursul cumulat al celor două capitale. ,,Avem opinii diferite dar împărtășim aceeași responsabilitate: aceea de a proteja și proiecta viitorul Europei’’, declara Macron în conferința de presă care a urmat întâlnirii cu cancelarul grman. Rămâne de văzut cum se vor materializa elementele de convergență – declarative, deocamdată – și cum vor fi depășite divergențele care ating teme esențiale pentru viitorul UE: autonomia strategică, reforma instituțiilor comunitare, politica fiscală comună …

Pentru a conferi mai multă credibilitate acțiunilor pentru atingerea obiectivelor comune, sunt necesare elemente concrete de convergență strategică cu extensie continentală, care să depășească matricea intereselor naționale ale partenerilor. În această cheie ar trebui interpretat rezultatul întâlnirii Merz-Macron de la Paris, când a fost adoptat un ,,Document comun de cooperare’’. Apărarea europeană – încă în fază embrionară – și problematica economică s-au numărat între punctele importante ale discuțiilor și documentului menționat.

Reflecții și gânduri comune

Macron și interlocutorul său german doresc o axă franco-germană ,,proactivă și rezilientă’’ în măsură să conducă o Europă competitivă și responsabilă pentru securitatea sa.  În paralel, Franța și Germania vor acționa pentru a se ajunge la ,,o pace de durată, justă și sustenabilă în Ucraina’’. Înarmarea Kievului este o condiție esențială pentru securitatea sa viitoare.

De fapt, războiul din Ucraina a fost și rămâne un catalizator al unității europene, iar Parisul și Berlinul au ajuns treptat la o poziție comună privind sprijinul militar și financiar pentru Kiev. Merz susține ferm trimiterea de arme și asistență în linie cu cererile Ucrainei marcând o adevărată ruptură față de rezervele fostului cancelar Scholz.  Macron, deși ezitant la început, a devenit unul dintre cei mai vocali susținători ai cauzei ucrainene pledând pentru livrarea de armament de ultimă generație și accelerarea procesului de aderare la Uniunea Europeană.

Uneori, Rinul este tulbure…

Provocările legate de inițiativa ReArm Europe – privite în contextul pericolului de durată reprezentat de Rusia – reclamă măsuri urgente pe linie de interoperabilitate și producție militară industrială. Pentru aceasta se creează ,,Consiliul de apărare și securitate franco-german’’ cu sarcini precise, dar mai mult legate de cooperarea bilaterală decât de apărarea europeană.

Sau poate mă înșel. Oricum, incertitudinile din vremea lui Scholz par a fi depășite. Dar rămân faptele. În noiembrie 2023, fostul cancelar a lansat European Sky Shield Initiative (ESSI) – un scut aerian european. Erau incluse sistemele produse în Germania (IRIS-T), americane (Patriot) și israeliene (Arrow3). Sistemul franco-italian SAMP-T a fost exclus. La această inițiativă au aderat 23 de state. Pentru francezi, ESSI – prezentat de germani ca o alternativă la Starlink-ul lui Elon Musk –  n-a fost decât ,,o vitrină în care Berlinul și-a expus propriul IRIS-T,

vândut foarte bine după lansarea inițiativei. Afacerea e închisă, dar lui Merz nu prea i-a convenit când Macron i-a amintit de ea cu oarecare reproș. Față de Scholz, evident. ,,Consiliul’’ menționat mai sus va veghea să nu se mai repete… Ca, de altfel, și asupra unor situații ca cea de mai jos.

 Macron câștigă la capitolul diplomatic

Franța a pierdut intrarea în ,,clubul ESSI’’ dar a câștigat pe segmentul politico-diplomatic în contextul conflictului din Ucraina. Parisul și-a asigurat un spațiu de manevră care a surprins și chiar a iritat Berlinul. Macron și Starmer au conceput un scenariu post-conflict deschizând discuțiile despre trimiterea de trupe în Ucraina pentru garantarea unei ipotetice încetări a focului. Scholz, la rândul lui, a încercat să intervină ex abrupto în diplomația problemei – telefonându-i lui Putin în noiembrie 2024 – dar fără efectul scontat. Efortul Parisului a avut mai mult succes de vreme ce coordonarea americană are mai mult de-a face cu Palatul Elysèe și Downing Street decât cu Cancelaria de la Berlin. În condițiile noului parteneriat franco-german, paralelisme păguboase de acest gen par să fie evitate.

Ce cred alți parteneri despre relansarea ,,motorului’’

Relansarea relației franco-germane – promovată cu gesturi largi și bune intenţii – a fost întâmpinată în restul Europei cu o combinație de politețe diplomatică, speranţă reținută şi prudenţă manifestă. Italia premierului Meloni, cu guvernul său mereu atent la echilibrele nord-sud, salută „inițiativa bilaterală în spiritul integrării europene”, dar nu uită să menționeze că „proiectele comune trebuie să reflecte realitățile tuturor regiunilor” – adică să nu se decidă totul la Berlin și Paris, iar Roma să rămână pe dinafară.

Spania se asociază Romei în chestiunea ,,echilibrelor verticale’’ și vede în acest tandem reactivat mai degrabă o reluare a unui obicei vechi – cel al consultărilor exclusive – așteaptând „dovezi de solidaritate reală”, mai ales când vine vorba de migrație și fonduri de coeziune.

Polonia, tradițional mai sceptică când este vorba de Germania, reamintește că unitatea europeană nu poate fi construită doar pe axa Paris-Berlin, ci are nevoie de un echilibru est-vest și de o implicare reală în problemele de securitate de pe Flancul Estic. „ În trecut, motorul franco-german s-a gripat de mai multe ori când a fost vorba de problematica estică, inclusiv la nivel securitar”, spun surse de la Varșovia, unde relansarea de la Paris e privită cu circumspecție, mai ales că Berlinul a fost ezitant mai mereu, iar Parisul a negociat în mai multe direcții. Reamintesc că Varșovia face parte din ,,Triunghiul de la Weimar’’alături de Paris și Berlin, și în consecință ar trebui să privească cu mai multă încredere parteneriatul consolidat franco-german. În afara Uniunii, Marea Britanie urmărește cu interes reconfigurarea centrului de greutate european, evaluând efectele asupra relației sale post-Brexit cu UE.

Scurtă concluzie … românească

România, foarte atentă în ultimele luni la ce se întâmplă în arhitectura europeană, încearcă să-și contureze un sistem de alianțe care să-i permită ocuparea unui loc la masa principală a Uniunii. Nu mai este timp de stat pe margine. Relația politico-diplomatică cu Parisul și cea economică cu Berlinul, cărora li se adaugă poziția strategică a Bucureștiului în contextul conflictului din Ucraina, ar putea să-i aducă beneficii concrete în era ,,Macron- Merz’’. Aceste atuu-uri trebuie asociate în mod direct și definitoriu calității actului diplomatic.  Un prim pas ar fi transformarea ,,Triunghiului de la Weimar’’ într-un patrulater. Repede…