Motivarea CCR. De ce este neconstitutional articolul privind încuviintarea executării silite

30 ianuarie 2016, 09:44 de Radu Cazan

Ultima modificare în 30 ianuarie 2016, 10:02

Curtea Constituţională a României a motivat decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 641 si art. 666 din Codul de procedură civilă, prin care s-a stabilit ca articolul privind încuviinţarea executării silite contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4), art. 124 si art. 147 alin. (4).

In motivarea deciziei, judecatorii constitutionali au retinut, „pe de o parte, ca competenta executorului judecatoresc de a verifica daca inscrisul, altul decat o hotarare judecatoreasca, constituie, potrivit legii, titlu executoriu se suprapune cu competenta instantei judecatoresti ca in procedura investirii cu formula executorie a acestuia sa verifice daca inscrisul intruneste toate conditiile de forma cerute de lege pentru a fi titlu executoriu, ceea ce echivaleaza cu posibilitatea acordata executorului judecatoresc de a controla legalitatea unei hotarari judecatoresti, iar, pe de alta parte, competenta executorului judecatoresc mentionata la art. 666 alin. (5) pct. 4-7 din Cod presupune realizarea unor aprecieri facute de acesta care excedeaza competentei sale de punere in executare a dispozitiilor cu caracter civil din titlurile executorii”.

In acest sens, Curtea mentioneaza ca dispozitiile Constitutiei recunosc „numai judecatorului jurisdictio si imperium, adica puterea de a 'spune' dreptul si de a impune executarea fortata a hotararilor/ a da hotarari cu putere de executare silita. Asadar, Curtea constata ca nu este de competenta executorului judecatoresc sa dispuna el insusi executarea titlului executoriu, acesta putand efectua numai acte de executare in cadrul procedurii declansate de catre o instanta judecatoreasca. Interventia instantei judecatoresti nu se poate realiza ex post, eventual pe calea solutionarii unei contestatii la executare, conform art. 712 din Cod, intrucat hotararea acesteia nu poate nici inlatura si nici acoperi viciul de neconstitutionalitate al actului care a declansat executarea silita, faza a procesului civil, respectiv caracterul sau extrajudiciar”.

Judecatorii CCR arata, de asemenea, ca „executorul judecatoresc nu face parte din autoritatea judecatoreasca, iar activitatea sa, potrivit art. 4 din Legea nr. 188/2000, se afla sub coordonarea si controlul Ministerului Justitiei. Mai mult, acesta nu dispune de imperium – atribut care caracterizeaza numai judecatorul – pentru a da o hotarare in baza careia se dispune declansarea executarii silite, respectiv incheierea de incuviintare a executarii silite, si nu beneficiaza de atributele de impartialitate si de independenta specifice numai instantelor judecatoresti”.