Monks: Directorul executiv se apropie de dictatorul absolut

presedintele Statelor Unite ca fiind expresia ultima a unui director executiv. Este acesta un lucru pozitiv?Robert Monks: In nici un caz. Este un lucru rau, in contextul existent in Statele Unite. De la Declaratia de Independenta pana acum, unul dintre principiile de baza ale Americii a fost distribuirea puterii; Constitutia statueaza acest principiu al impartirii puterii. Asistam acum la dezvoltarea unor noi surse de putere – ganditi-va la Oprah Winfrey Show, de exemplu. Modelul politic a fost

presedintele Statelor Unite ca fiind expresia ultima a unui director executiv. Este acesta un lucru pozitiv?
Robert Monks: In nici un caz. Este un lucru rau, in contextul existent in Statele Unite. De la Declaratia de Independenta pana acum, unul dintre principiile de baza ale Americii a fost distribuirea puterii; Constitutia statueaza acest principiu al impartirii puterii. Asistam acum la dezvoltarea unor noi surse de putere – ganditi-va la Oprah Winfrey Show, de exemplu. Modelul politic a fost inlocuit de un sistem economic in care autoritatea este exercitata intr-un mod care respecta tiparele totalitarismului. Asadar, acum avem un presedinte care se comporta in modul autocrat si neresponsabil caracteristic directorilor executivi, contrar traditiilor americane. Corporatismul a invins. Prioritatile corporatiilor sunt acum, in mod obisnuit, acceptate ca prioritati nationale. Un lider politic, insa, ar trebui sa fie mult mai circumspect in atragerea sprijinului publicului sau al altor entitati. Este un proces complicat si problematic, dar se minimalizeaza riscul de a folosi puterea in mod stupid. Directorii executivi ai companiilor reprezinta acum forma cea mai apropiata de dictatorul absolut. Nu exista nici o incercare de a intelege sau explica locul corporatiilor. Nu cred ca exista o „filozofie” a acestor entitati: ele sunt creatii legale, pur si simplu. Sunt amorale, impersonale si urmaresc maximizarea profitului.
Capital: Nu sunt, totusi, corporatiile cele care manuiesc, de mult timp, puterea?
Robert Monks: Cresterea puterii si a influentei acestor organizatii este evidenta de mult timp. Influenta grupurilor de interese, de exemplu, nu reprezinta nimic nou in mediul politic din Statele Unite. Ceea ce este nou este dimensiunea acestei influente, cat este ea de evidenta cand privesti inalti oficiali schimband pozitii de varf in managementul companiilor cu posturi politice de cel mai inalt nivel. Realitatea este ca esecul celor de la care se asteapta o manifestare de leadership autentic, combinat cu entropia guvernamentala, a creat o criza politica, un gol de putere ce a fost umplut de marile corporatii.
Capital: Daca ar fi sa priviti in urma, cand credeti ca a inceput sa se manifeste actuala putere a directorilor executivi?
Robert Monks: Cred ca m-as opri in 1970, la crearea Mesei Rotunde. Cand comunitatea de afaceri trecea prin vremuri grele, incercand sa faca fata competitiei straine, sindicatelor si legislatorilor. John Conelly, fostul guvernator al Texas-ului, a avut ideea acestei mese rotunde, care nu avea o prezenta importanta la Washington. Nu exista personal, doar directori executivi din marile companii care participau pe baza de invitatie. Comitetul executiv atribuia proiecte membrilor, iar acestia foloseau personalul din propriile companii pentru a lucra la aceste proiecte. Asadar, probleme de larg interes erau atacate folosind resursele celor mai bine platiti manageri. Masa Rotunda a fost foarte eficienta. Directorii executivi vorbeau si actionau in numele propriilor companii, dar si al lor insusi. Au folosit aceasta forta pentru a teroriza firmele de consultanta, care au renuntat la obiectiile privind faptul ca optiunile pentru actiuni sunt acordate directorilor fara a fi reflectate in contabilitate. Ca rezultat, directorii au castigat o groaza de bani.
Capital: Credeti ca acesti executivi sunt prea bine platiti?
Robert Monks: Acum 20 de ani, erau bucurosi sa primeasca salarii de 30-40 de ori mai mari decat cel al unui nou angajat. Acum, un multiplicator de ordinul miilor este obisnuit. Acesta este pur si simplu rezultatul exercitarii puterii si o reflectare a dominatiei eticii corporative.
Capital: Cum ar trebui sa se schimbe aceasta realitate?
Robert Monks: Este dificil de spus cum vor evolua lucrurile. Nu poti impune reguli din exterior unei companii. Daca guvernele devin prea dure cu corporatiile, acestea din urma vor parasi acea tara. Priviti la ceea ce se intampla in industria de automobile din Germania: producatorii se muta in Statele Unite. Priviti cum companiile scandinave se stabilesc in Marea Britanie. In consecinta, limitarea puterii trebuie sa vina din interiorul companiilor.
Capital: De la consiliile directoare?
Robert Monks: Nu, consiliile sunt doar artificii cosmetice menite sa indeparteze ingrijorarea privind forta absoluta a directorilor. Ganditi-va doar la cazurile in care directorii prezideaza aceste consilii. Adevaratii proprietari ai Americii corporative sunt institutiile, care reprezinta cele 100 de milioane de investitori in fonduri si pensionarii care detin majoritatea drepturilor de vot in companiile publice. Ei au obligatia de a actiona ca proprietari, pentru a pastra si spori valoarea. Desi au fost mult timp ignorati, acum devin mult mai activi, iar aceasta este o exercitare a unor drepturi legitime. In fond, actionarii nu sunt datori nimanui.
Capital: Actionarii au, totusi, posibilitatea de a se manifesta in adunarile generale.
Robert Monks: Adunarile anuale reprezinta singurul moment cand companiile sunt obligate sa-si asculte actionarii. Am participat la adunarea generala a ExxonMobil si mi s-au acordat patru minute pentru a vorbi. Am fost cronometrat. Avand in vedere ca familia mea a investit cateva milioane de dolari in aceasta companie, cred ca aceasta a fost o impertinenta.
Capital: Schimbarea condusa de actionari este, asadar, solutia.
Robert Monks: Da, exista trei zone unde progresul ar putea si trebuie facut. Mai intai, actionarii majoritari ar trebui sa convinga managerii ca responsabilitatea este esentiala pentru a mentine sistemul corporativ in functiune. Apoi, guvernul ar trebui sa recunoasca ca este esential ca proprietarii sa se implice mai mult in conducerea companiilor publice. In al treilea rand, tribunalele trebuie sa inteleaga ca este gresit sa privesti companiile ca pe persoane si sa le acorzi protectie pe aceste baze.

Carte de vizita
· Robert Monks s-a nascut intr-o familie prospera, in Noua Anglie. A absolvit Harvard Law School, iar cariera sa a fost intr-o constanta ascensiune: partener la o firma de avocatura din Boston, presedinte al unei companii de investitii, membru in consiliul de administratie si vicepresedinte al Boston Safe Deposit&Trust Company. In timpul administratiei Reagan a fost, de asemenea, angajat al Ministerului Muncii, ca director al Oficului de Pensii.
· Undeva, pe drumul dintre Harvard Law School si consiliul de administratie al unei mari companii, Monks a avut o revelatie – si-a dat seama ca, in multe companii, cei care sunt custozi, echipa de management, conduceau afacerile in detrimentul proprietarilor, actionarii.
· A fondat Institutional Shareholder Services, institutie care activeaza in Statele Unite, Europa si Asia si a devenit lider mondial in servicii de guvernanta corporativa. A scris, de asemenea, numeroase carti pe aceasta tema, precum „Watching the Watchers” (Pazind pazitorii), „Corporate Governance” sau „The New Global Investors” (Noii investitori globali).