O interventie precum cea a ministrului de finante Tanasescu cu privire la posibilitatea includerii dobanzilor in aria de cuprindere a impozitului pe venitul global, incepand cu 2004 sau chiar cu ultimul trimestru din 2003, ar fi urmata de demisie intr-o tara dezvoltata, din simplul motiv ca ar putea provoca o criza financiara. Scenariul este destul de simplu. In urma unei astfel de declaratii, comportamentul de economisire al populatiei ar putea sa se modifice. Oamenii ar putea sa opteze pentru economisirea in valuta fie in sistemul bancar, fie la saltea. In primul caz, in care populatia continua sa-si tina banii in banci, dar in valuta, se ajunge la o dolarizare a economiei, fapt ce vulnerabilizeaza tara in fata socurilor externe (creste riscul valutar), mai ales in acest moment in care se procedeaza la liberalizarea contului de capital. In cel de-al doilea caz, in care oamenii aleg economisirea „la saltea (tot in valuta), preferand sa nu apara in scriptele fiscului cu astfel de venituri, sistemul bancar este cel vulnerabilizat, o parte din resursele aflate la dispozitia bancilor disparand.
„Daca s-ar ajunge ca dobanzile sa fie incluse in venitul global si apoi impozitate, e evident ca pentru multe persoane cota de impozitare a acestuia ar putea creste foarte mult, chiar la 40%, ceea ce ar avea ca efect o scadere a atractivitatii depozitelor la banci. Depozite mai putine inseamna credite mai putine si mai scumpe. Pe de alta parte, aceste fonduri, care nu ar mai fi atrase in sistemul bancar, vor lua alte destinatii. Una dintre ele ar putea fi consumul, cu efect asupra cresterii preturilor, declara Aurelian Dochia, analist economic. O alta destinatie pe care ar putea-o lua banii disponibilizati in depozite ar fi schimbarea lor in valuta. Unii ar spune ca economisirea in valuta este nerentabila si ca, si in cazul in care s-ar plati toate impozitele, depozitele in lei ar aduce venituri mai mari, afirmatie nu in totalitate neadevarata. Exista insa si posibilitatea ca depozitele in valuta sa ofere castiguri substantial mai mari decat cele in lei, in cazul in care dobanzile vor fi incluse in venitul global. Romania isi va lega in anii urmatori moneda nationala din ce in ce mai mult de euro. Astfel ca, daca vom avea o depreciere sau o apreciere controlata a leului fata de euro in urmatorii ani, nu putem spune nimic despre cum va evolua acesta comparativ cu dolarul, piata internationala fiind aceea care va regla aceasta evolutie. O crestere mai mare a dolarului fata de euro si fata de leu (invers de cum s-a intamplat in 2002) va face mult mai atractive astfel depozitele in dolari, in conditiile in care cresterea monedei americane fata de leu nu este impozitata (asa cum se intampla in momentul de fata). Daca Ministerul Finantelor va incerca sa evite aceasta „capcana si sa impoziteze si veniturile rezultate din cresterea valutei, in care a fost constiuit depozitul, fata de leu, s-ar putea ajunge la situatia in care dobanzi real negative (diferenta dintre valoarea dobanzii si cea a inflatiei este negativa) sa fie impozitata. Adica Ministerul Finantelor (MF) ar impozita pierderile. Abordarea aceasta nu este insa noua pentru MF, firmele fiind supuse unui astfel de regim (pe hartie ele obtin profit, dar daca luam in calcul si rata inflatiei vom vedea ca acest profit nici nu exista). „Ministerul Finantelor umbla acum la subtilitati cum ar fi sistemul de impozitare a plasamentelor. Si in Occident ele au dat nastere la controverse si chiar la procese. MF nu reuseste insa gestionarea unor lucruri mult mai simple, cum sunt arieratele. Sistemele de impozitare a plasamentelor sunt costisitoare, extrem de complicate si greu de gestionat., declara domnul Dochia. Si domnul Valentin Lazea, economistul-sef al BNR, crede ca (parerea este personala, neimplicand Banca Nationala): „Nu suntem in etapa istorica ce ne-ar putea permite aplicarea unei astfel de masuri. Peste sapte-opt ani, da. In primul rand, Romania, in zona Europei Centrale si de Est, este tara cu cea mai scazuta rata de economisire, daca ne uitam la ponderea depozitelor in PIB. E un handicap pe care nu ar trebui sa-l crestem. In al doilea rand, daca ne uitam la Polonia, Ungaria sau Slovenia, putem vedea ca veniturile din dobanzi nu sunt impozitate. In Romania impozitul e simbolic, doar 1%, si cred ca ar trebui sa ramana asa in acest moment.
Ascunzandu-se in spatele de mult promisei relaxari fiscale, Ministrul Tanasescu Intai taie Si apoi masoara
Intentia globalizarii veniturilor din dobanzile bancare si dividende este o masura de politica fiscala care, o data anuntata public, poate provoca adevarate seisme intr-o tara ca Romania. Dupa SAFI si FNI, dupa colapsul unor banci bine cotate la vremea respectiva, dupa ani de zile in care cea mai mare parte a economiilor romanilor erau pastrate in dolari la saltea, apele s-au mai linistit, cu toate ca increderea in banci si instrumentele pietei de capital nu mai este aceeasi. Ne-am imaginat deci ca iesirea la rampa a ministrului Mihai Tanasescu cu un subiect atat de sensibil ca impozitarea dobanzilor si dividendelor nu putea avea loc fara un studiu prealabil de impact asupra economiei si comportamentului investitorilor. Asadar, am solicitat Ministerului Finantelor informatii suplimentare pe aceasta tema. Stupoare! Raspunsul oficial primit la redactie a fost: „in acest moment colectivele de specialisti desemnati analizeaza si structureaza mai multe variante de abordare a masurilor de ordin fiscal, evident in stransa corelare cu aspectele socio-economice din Romania. Comentariile sunt de prisos.
„Globalizarea dividendelor si a dobanzilor se face peste tot in lume, dar in cazul Romaniei trebuie avut in vedere ca o asemenea decizie necesita schimbari fundamentale in sistemul fiscal. Dividendul isi are sursa in profitul societatii, profit care a fost impozitat o data. Va trebui sa ne gandim care trebuie sa fie cota de impozit astfel incat presiunea fiscala asupra investitorului sa nu-l descurajeze. In al doilea rand, inflatia este ridicata. O gasesc in dobanzi, o gasesc si in dividende, pentru ca profitul societatii astazi are in el inflatie. Trebuie ales bine momentul, iar cel mai nimerit este la o inflatie de o singura cifra. Altfel, nici investitorul, nici deponentul nu castiga nimic.
Nicolae Done, director de doctrina fiscala, KPMG Romania
„Cred ca nu suntem in etapa istorica ce ne-ar putea permite aplicarea unei astfel de masuri. Peste sapte-opt ani, da. In primul rand, Romania, in zona Europei Centrale
si de Est, este tara cu cea mai scazuta rata de economisire, daca ne uitam la ponderea depozitelor in PIB. E un handicap pe care nu ar trebui sa-l crestem. In al doilea rand,
daca ne uitam la Polonia, Ungaria sau Slovenia, putem vedea ca veniturile din dobanzi
nu sunt impozitate. In Romania impozitul e simbolic, doar 1%, si cred ca ar trebui sa ramana asa in acest moment.
Valentin Lazea, economist-sef, BNR
