Companiile de stat, sursa banilor pentru partide? Radu Miruță promite curățenie și reguli clare

Ministrul Economiei, Radu Miruță, a observat că în jur de 1200–1300 de companii de stat există în total, majoritatea fiind mici, dar cele 200 mai importante sunt canale prin care politicul ajunge la resursele statului și le exploatează pentru bani. El s-a arătat surprins că țara încă mai funcționează, având în vedere situația.

Unele companii merg bine pentru că au avantaje clare: nu au concurență sau controlează o resursă unică. Dar multe dintre ele pierd bani, iar asta se întâmplă pentru că deciziile sunt luate de oameni numiți politic, care urmăresc să favorizeze firmele lor private, în dauna statului. Ministrul spune că are o listă cu astfel de companii și că va sesiza instituțiile responsabile. Se întreabă câte dintre ele vor fi închise și când.

A dat și un exemplu concret: compania Mamaia SA. Spune că acolo sunt doar trei angajați, dar patru oameni în conducere, care nu au nicio legătură reală cu activitatea companiei. A decis să desființeze această companie. Mamaia SA este acționară la Telegondola SA, unde mai există o firmă parteneră. Miruță a propus ca una dintre cele două firme să o absoarbă pe cealaltă și să rămână una singură. Se analizează inclusiv vânzarea unei clădiri deținute de Mamaia SA și închiderea completă a companiei, dar pentru că Mamaia SA e acționară și la Telegondola SA, trebuie analizată și implicarea Consiliului Local Constanța în această decizie.

„În jur de 1200-1300, multe sunt micuțe, vreo 200 sunt de interes major. Acelea sunt mufa de racord principală a combinațiilor politicului în statul român. Aceea este mufa prin care politicul își găsește racordul și se duce în măruntaiele statului român, de unde trage bani. Mă mir, după o lună de zile în minister, cum țara asta mai stă în picioare.

Multe, chiar și în condițiile astea, fac bani, pentru că sunt și niște situații avantajoase, adică n-au concurență, procesează o resursă pe care doar ele o au și practic sunt unice pe piața asta, însă multe dintre ele nu fac bani. Multe dintre ele au ajuns într-o situație de genul acesta, pentru că acționarii numiți acolo politic au luat decizii în avantajul unor firme paralele pe care tot ei le aveau pentru ca aceste companii de stat să piardă. Am o listă cu ele.

Mă voi adresa instituțiilor statului pentru așa ceva. Întrebarea mea e câte vor dispărea și când. Am luat o primă decizie cu Mamaia SA. E o sumă mică, da e o evidență. Acolo sunt trei angajați care au un consiliu de administrație din trei oameni și încă un director, adică patru străini companiei conduc trei oameni. Am luat decizia de a o desființa. Mamaia SA este acționar la Telegondolă, că acolo mai este o altă companie, una SRL, una SA, am propus ca una s-o absoarbă pe cealaltă.

Se fac demersurile juridice astfel încât să dispară una dintre ele. La Telegondola SA e o analiză pe care o aștept. O variantă este ca Mamaia SA, care are o singură clădire acolo, să vindem clădirea și să desființăm compania cu totul. Însă ea e acționară la Telegondola SA. Atunci trebuie văzut și acolo unde e acționar și Consiliul Local al Municipiului Constanța.”

Cum s-au infiltrat politicienii în companiile de stat?

Ministrul Radu Miruță a spus că lucrează la o analiză ca să înțeleagă mai bine cum funcționează sistemul din companiile de stat. A explicat că a descoperit un fel de „arbore genealogic” al familiilor politice care controlează aceste firme prin influența liderilor lor, doar ca să scoată bani din ele.

Nu știe exact pentru cine se fac aceste combinații, dar crede că a venit timpul ca statul român să fie cel care câștigă, chiar dacă asta înseamnă să taie legăturile acestor oameni cu companiile. A observat că unii dintre cei afectați reacționează puternic – protestează, amenință – fiindcă simt că pierd un sistem din care s-au „hrănit” mult timp. Spune că, deși unii pretind că ar renunța la bani, în realitate nu salariul era problema, ci faptul că ajungeau în poziții din care puteau lua decizii importante.

A dat exemplul unor oameni care au fost puși în consiliile de administrație de șefii lor, iar apoi ei l-au votat pe fostul șef ca director. După ce au ajuns acolo, și-au făcut firme proprii, cu activitate similară companiei de stat, și au luat decizii care favorizau aceste firme private.

Ministrul se întreabă cât timp mai poate rezista țara cu un astfel de sistem. Spune că, deși pare imposibil, România a rezistat până acum doar pentru că are o structură solidă, ca un elefant din care s-a tot rupt carne până a rămas doar scheletul – doar o structură de bază, fără substanță.

„Este arborele genealogic al unor familii politice care au inundat aceste companii cu puterea liderilor, pentru ca de acolo să tragă niște bani. Pentru cine? Nu știu. Eu cred că este momentul să tragem niște bani pentru statul român, chiar dacă asta presupune să le tăiem racordurile acestor oameni. Doare și îi văd țipând, îi văd vorbind, amenințând, pentru că este o reacție autoimună.

Te protejezi atunci când îți dispare un mecanism din care te-ai hrănit foarte dulce. Unii dintre ei, săracii, încercau să-mi spună că ar renunța la bani. Mi-am dat seama că, de fapt, nu doar salariul era un beneficiu care-i încânta pe ei, ci faptul că ajungeau într-o poziție de unde decideau lucruri. Sunt situații de oameni puși în consilii de administrație de șefii lor.

După aceea, ei l-au votat pe fostul șef să fie noul director. După aceea și-au făcut niște firme care aveau obiect de activitate similar cu al companiei pe care o conduceau și după aceea au luat niște decizii de management în companie să ducă beneficiile spre firmele pe care le-au făcut după ce au ajuns acolo. Cât poate să reziste țara prin mecanismul ăsta? Evident că nu poate și totuși a rezistat, pentru că e ca un elefant din care s-a mâncat carnea, până a rămas doar scheletul. Au rupt țesuturi de pe această țară, până când a rămas doar sistemul osos.”

Parcări, telegondole și firme-fantomă

Radu Miruță, ministrul Economiei, a spus că există multe companii mici, cum e Mamaia SA sau diverse firme care administrează parcări, rețele de apă și canalizare, aflate în subordinea primăriilor sau a consiliilor județene. În opinia lui, multe dintre ele sunt la limită și au fost create, cel mai probabil, tocmai ca să existe locuri unde pot fi puși oameni numiți politic.

El crede că unele dintre aceste servicii – cum ar fi administrarea parcărilor sau a unei telegondole – ar putea fi date în grija unor firme private. Spune că nu e nevoie să fie păstrate companii cu angajați mulți doar pentru a gestiona astfel de activități. Un privat ar putea face treaba mai bine, mai eficient, ar aduce mai mulți bani și ar fi mai greu de influențat politic.

În schimb, spune că în trecut interesul principal a fost să fie mulțumiți cei care n-au mai prins funcții – oameni care nu au mai ajuns consilieri județeni, senatori sau secretari de stat. A dat de înțeles că genul ăsta de „aranjamente” nu mai pot continua.

„Astea sunt la limită. Sunt societăți de pe lângă instituții ale statului român, care au fost făcute probabil cu scopul ăsta. Poate unele dintre ar trebui să fie privatizate. Ca să gestionezi o parcare, nu trebuie să ai o companie. Pentru asta poți să dai serviciile astea unui privat și să facă lucrul ăsta, să gestioneze o telegondolă. Nu trebuie să ții 11 angajați. Ditamai ministerul cu ditamai primăria. Trebuie să existe o metodă, nu inventăm apa caldă.

Acum există management care doar asta știe să facă. O face și mai bine, o face și mai eficient și cu mai mulți bani întorși și cu mai multă rezistență la combinații politice. Dar preocuparea n-a fost asta. Preocuparea a fost să-l mulțumească pe unul care n-a mai intrat consilier județean, n-a mai ajuns senator, n-a mai avut listă să-l pună, n-a fost secretar de stat. Nu mai merge asta tura asta.”

Radu Miruță schimbă regulile jocului

Ministrul Radu Miruță a spus că ia în calcul să le propună șefilor din companiile de stat noi criterii de performanță. A explicat că, în multe cazuri, contractele actuale sunt făcute în așa fel încât conducerea pare că și-a făcut treaba chiar dacă nu a făcut nimic – de exemplu, e suficient să se prezinte la birou și deja îndeplinesc ce scrie în contract.

Din acest motiv, vrea să schimbe lucrurile. A transmis că intenționează să le propună managerilor niște reguli clare și reale, după care să fie evaluați. Dacă le respectă, e în regulă. Dacă nu, vor trebui să plece. Spune că unii refuză aceste propuneri, motivând că deja au contracte semnate și nu pot fi schimbate așa ușor. În astfel de cazuri, le-a spus că există două variante: fie acceptă noile condiții, fie intră în conflict. În orice caz, susține că decizia finală o are el, în calitate de ministru, și că este pregătit să-și asume acest proces.

A dat și un exemplu concret: la compania Salrom, spune că au pierdut o salină, iar conducerea nu a vrut să plece. În urma acestei situații, ministerul a început procedura de demitere a consiliului de administrație. Spune că este un proces care nu mai poate fi oprit, fiindcă a apărut un prejudiciu clar.

A explicat că, în astfel de cazuri, nu mai contează dacă cineva susține că și-a făcut sau nu treaba – dacă există o pierdere, legea permite ca ministerul să ceară în instanță recuperarea pagubei și demiterea celor responsabili. Miruță consideră că ar fi mai bine ca șefii din companii să accepte noile criterii, pentru că, altfel, analiza completă a pagubelor ar putea scoate la iveală lucruri și mai grave. A spus că acest mesaj e și un avertisment.

„În astfel de situații, unde contractul de mandat e încheiat, în care ei spun că îndeplinesc criteriile de performanță dacă coboară din pat și se uită pe geam, nu poți să-i prinzi că nu-și fac treaba, pentru că treaba după care sunt verificați e inexistentă. Și atunci eu, ca ministru, vin și spun Domnule, nu mai merge așa. Îți propun noi criterii de performanță. Dacă le îndeplinești, foarte bine, te aplaud. Dacă nu, pleci acasă. Și ei zic păi, n-ai cum să-mi propui asta, că am deja contract.

Hai să stăm la negocieri. Ai varianta s-o accepți. Ai varianta să pornim război. Ultima carte e la mine, nu e la tine. Eu sunt dispus să-mi asum lucrurile astea și am făcut-o deja cu Salrom. La Salrom am avut o salină, n-o mai avem, n-au vrut să plece. Am pornit procedura pentru a demite consiliul de Administrație. E un drum fără cale de întoarcere. Așteptăm doar calendarul să se scurgă până acolo, pentru că este un prejudiciu.

Când ai prejudiciu, nu mai este o analiză dacă ți-ai făcut sau nu ți-ai făcut treaba. Există o altă latură legală care spune că dacă ai făcut prejudiciu și ministerul se adresează instanței pentru recuperarea prejudiciului, doar să ia act de revocare. Pentru criteriul ăsta mergem. Garantat prejudiciul este acolo. Mai bine ar fi să accepte noile criterii, pentru că s-ar putea ca prejudiciul găsit de mine în războiul ăsta să fie unul care ustură mai rău. Este un avertisment.”