Cristina Chiriac: Statul cheltuie mai mult decât produce
România traversează o perioadă în care decalajul dintre veniturile colectate și cheltuielile statului se accentuează vizibil.
„Statul cheltuie mai mult decât produce. Mediul de afaceri devine amortizorul unui sistem supradimensionat.
România a intrat într-o etapă dificilă, în care realitățile economice nu mai pot fi ascunse în spatele promisiunilor politice”, spune Cristina Chiriac.
Datele publicate de Eurostat arată că, în anul 2024, salariile din sectorul public au ajuns să reprezinte 32,4% din totalul veniturilor bugetare, comparativ cu 29,7% în 2023, în timp ce media Uniunii Europene se menține la 22,2%. Cu alte cuvinte, pentru fiecare 100 de lei încasați din taxe și impozite, 32 de lei sunt direcționați exclusiv către plata angajaților din sistemul public.
Această proporție ilustrează clar cum statul român s-a transformat într-o structură tot mai costisitoare, fără a deveni, în același timp, mai eficient. În lipsa unei creșteri proporționale a veniturilor, soluția aplicată în ultimii ani a fost transferarea poverii către sectorul privat, prin noi taxe, impozite suplimentare și o fiscalitate instabilă, greu de anticipat de către antreprenori.
„Este o proporție care spune mai mult decât toate discursurile despre eficiență. Statul român a devenit un organism tot mai costisitor, dar nu neapărat mai performant. Iar atunci când veniturile nu cresc în același ritm cu cheltuielile, singura soluție găsită pare să fie transferarea presiunii către mediul privat – prin taxe mai mari, impozite noi și o fiscalitate imprevizibilă”, explică președinta CONAF.
În prezent, România are peste 1,3 milioane de angajați la stat, ceea ce înseamnă că unul din șapte salariați lucrează în sistemul public. Cei mai mulți provin din domeniile esențiale – educație, ordine publică și apărare – însă aceste sectoare sunt afectate profund de birocrație și de lipsa digitalizării.
Începând din 2015, numărul bugetarilor a crescut cu peste 110.000 de persoane, în timp ce mediul privat, cel care generează veniturile bugetare, a fost nevoit să suporte o serie de ajustări fiscale succesive, adesea fără o strategie coerentă.
Mediul privat, prins între birocrație și fiscalitate imprevizibilă
În locul unei dezbateri reale despre reformarea sistemului public, antreprenorii se văd nevoiți să lupte pentru supraviețuire într-un mediu economic tot mai impredictibil. Taxele au crescut, iar predictibilitatea fiscală a devenit o excepție, nu o regulă. Companiile se confruntă cu modificări frecvente ale legislației, care le afectează planurile de investiții și capacitatea de a concura pe piețele externe.
„În loc să discutăm despre reformă, vorbim despre supraviețuire”, subliniază Cristina Chiriac.
Ea atrage atenția că antreprenorii români sunt forțați să suporte costurile unui sistem public supradimensionat, în timp ce se confruntă cu o birocrație care continuă să consume resurse importante – timp, energie și capital.
Statul se extinde, dar nu se modernizează. În timp ce apar noi posturi și structuri administrative, mediul privat își restrânge bugetele, reduce investițiile și își pierde competitivitatea. Aceasta este, potrivit analizei, principala contradicție a momentului: un stat tot mai mare, susținut de un sector privat tot mai vulnerabil.
„Antreprenorii români se confruntă cu taxe crescute, costuri predictibile doar de la o ordonanță la alta și o birocrație care continuă să consume resurse, timp și energie. În timp ce statul se extinde, companiile private își ajustează bugetele, amână investiții și își pierd competitivitatea”, spune ea.
Presiunea fiscală crește. Antreprenorii devin „parteneri tăcuți” ai statului
În ultimii doi ani, impozitarea microîntreprinderilor, taxele locale și contribuțiile au fost majorate, transformând mediul de afaceri într-un contribuabil tot mai presat, dar tot mai puțin sprijinit. Cristina Chiriac observă că statul român pare să se bazeze pe mediul privat ca pe un amortizor economic, menit să echilibreze un sistem bugetar ineficient.
„Aceasta este, de fapt, marea contradicție: un stat tot mai mare, finanțat de un sector privat tot mai fragil.
Nu putem ignora faptul că presiunea fiscală a crescut semnificativ.În ultimii doi ani, impozitarea microîntreprinderilor, taxele locale și contribuțiile au fost ajustate în sensul creșterii, iar mediul de afaceri a fost transformat într-un partener silențios al statului – mereu obligat să dea mai mult, dar cu tot mai puțin sprijin înapoi.
Nu susțin un stat mic. Susțin un stat eficient, capabil să ofere servicii publice moderne, digitale, corecte. Un stat care să-și plătească oamenii pe criterii de performanță, nu de apartenență. Un stat care să investească în educație, în sănătate, în infrastructură, nu în structuri administrative paralele”, afirmă președinta CONAF.
În opinia sa, România are nevoie de o reconstrucție instituțională, nu doar de reducerea numărului de bugetari. O astfel de reformă ar trebui să fie bazată pe merit, evaluare și responsabilitate, fără ca povara ajustărilor să cadă exclusiv asupra antreprenorilor.
Echilibrul dintre stat și economie devine fragil
Mediul de afaceri românesc a fost, în ultimii ani, principalul factor de stabilitate economică, menținând un echilibru precar între nevoile bugetare și realitatea din piață. Totuși, acest echilibru riscă să se rupă.
„România nu are nevoie de o „cură de slăbire” a bugetarilor, ci de o reconstrucție instituțională – una bazată pe merit, evaluare și responsabilitate. Iar această reformă nu poate fi făcută pe spinarea antreprenorilor.
Mediul de afaceri este, de ani buni, cel care ține echilibrul între haosul bugetar și nevoia de stabilitate economică. Însă echilibrul acesta este fragil. Fără o resetare reală a administrației publice, fără reducerea risipei și fără digitalizare, povara fiscală va deveni insuportabilă”, mai spune Cristina Chiriac.
Cristina Chiriac avertizează că, fără o resetare profundă a administrației publice, fără reducerea risipei și fără o digitalizare reală, povara fiscală va deveni insuportabilă pentru întreprinderile private.
„Adevărata întrebare nu este cât de mulți bugetari avem, ci ce valoare adaugă aceștia societății”, punctează ea.
Atâta timp cât răspunsul rămâne neclar, povara economică va continua să fie suportată de cei care produc, inovează și creează locuri de muncă.
Reforma necesară: mai puțină administrație, mai multă guvernanță
Analiza subliniază că problema României nu ține de dimensiunea aparatului bugetar, ci de incapacitatea statului de a corela costurile cu performanța. În viziunea autoarei, statul român nu este nici prea mare, nici prea mic, ci pur și simplu prost calibrat.
„În cele din urmă, problema României nu este numărul bugetarilor, ci incapacitatea de a lega performanța de cost. Statul nu este nici prea mare, nici prea mic — este doar prost calibrat. Cheltuie mult, dar nu pentru ce trebuie.
Când aproape o treime din veniturile publice merg pe salarii, nu mai vorbim despre un stat care investește în oameni, ci despre un stat care se întreține pe sine. Mediul privat nu mai poate compensa la nesfârșit această ineficiență, oricât de bine ar funcționa”, mai scrie Chiriac în analiza sa.
Când aproape o treime din veniturile publice se consumă pe salarii, nu mai este vorba despre un stat care investește în oameni, ci despre unul care se întreține pe sine. Mediul privat, oricât de performant, nu poate compensa la nesfârșit această ineficiență.
„Adevărata reformă nu înseamnă tăieri bruște, ci o reașezare a logicii interne a statului: mai puțină administrație, mai multă guvernanță. Mai puține posturi, dar mai bine plătite. Mai puține reguli, dar mai clare.
România nu are nevoie de un stat mai mic, ci de unul care știe de ce există”, conchide Cristina Chiriac.
