În Marea Britanie, aproximativ 60.000 de persoane primesc anual rețete pentru beta-blocante după infarct miocardic. Aceste medicamente, administrate frecvent pe viață, sunt asociate cu efecte secundare precum oboseală, greață sau disfuncții sexuale.
Un studiu recent, denumit REBOOT, desfășurat în 109 spitale din Spania, arată că beta-blocantele nu reduc riscul de deces și nici probabilitatea unui nou infarct. Mai mult, în cazul femeilor, tratamentul ar putea chiar să crească riscul de complicații cardiace.
Beta-blocantele nu mai sunt considerate standard după patru decenii
Cercetările recente indică faptul că beta-blocantele, utilizate ca terapie standard în ultimele patru decenii, nu aduc beneficii pacienților cu funcție cardiacă păstrată după infarct. Rezultatele studiului REBOOT sugerează o reevaluare a ghidurilor internaționale, pentru a diferenția tratamentele în funcție de sex și de starea cardiacă.
„Aceste descoperiri vor redefini toate ghidurile clinice internaționale privind utilizarea beta-blocantelor la bărbați și femei și ar trebui să stimuleze adoptarea unei abordări diferențiate în funcție de sex în tratamentul bolilor cardiovasculare.
Nu am găsit niciun beneficiu în utilizarea beta-blocantelor la bărbați sau femei cu funcție cardiacă, conservată după infarct, deși acestea au fost standardul de tratament timp de aproximativ 40 de ani”, a declarat dr. Valentin Fuster, directorul general al Centrului Național pentru Cercetare Cardiovasculară din Madrid, citat de Daily Mail.
Astfel, medicii sunt încurajați să reconsidere folosirea beta-blocantelor în practica de zi cu zi, mai ales în cazul pacienților care tolerează greu efectele secundare. O schimbare a protocoalelor ar putea elibera sute de mii de pacienți de un tratament care, conform datelor actuale, nu aduce un beneficiu clar.
Riscuri crescute pentru femei sub tratament după infarct
Cercetătorii au urmărit evoluția a 8.505 pacienți după infarct, toți având funcția cardiacă peste 40%. Aceștia au fost împărțiți în două grupuri: unul a primit beta-blocante, iar celălalt nu, în primele săptămâni după externare. Timp de aproape patru ani, specialiștii au monitorizat mortalitatea, recurența infarctului și spitalizările cauzate de insuficiență cardiacă.
La nivel general, nu s-au observat diferențe între cele două grupuri. Totuși, analiza separată a arătat că femeile tratate cu beta-blocante au prezentat un risc mai mare de spitalizare și un procent mai ridicat de mortalitate comparativ cu femeile care nu au primit acest medicament. Diferența de risc de deces a fost estimată la 2,7%.
Rezultatele au fost publicate în European Heart Journal și prezentate în cadrul Congresului Societății Europene de Cardiologie desfășurat la Madrid. Aceste date evidențiază necesitatea unei abordări personalizate a tratamentului, cu accent pe diferențele dintre bărbați și femei.
Beta-blocantele și locul lor în tratamentele moderne
Studiul spaniol aduce în discuție și rolul actual al beta-blocantelor, în contextul progreselor medicale din ultimele decenii. Conform specialiștilor, medicamentul și-a dovedit eficiența în trecut, atunci când procedurile de revascularizare coronariană erau mai puțin dezvoltate.
„După un infarct, pacienții primesc de obicei mai multe medicamente, ceea ce poate îngreuna respectarea corectă a tratamentului. Beta-blocantele au fost introduse devreme în tratamentele standard pentru că reduceau semnificativ mortalitatea în acea perioadă. Beneficiile lor erau legate de scăderea cererii de oxigen a inimii și prevenirea aritmiilor.
Însă terapiile s-au schimbat. Astăzi, arterele coronare blocate sunt redeschise rapid și sistematic, reducând drastic riscul unor complicații grave, cum ar fi aritmiile. În acest context nou — în care daunele cardiace sunt mai reduse — utilitatea beta-blocantelor nu mai este clară. Chiar dacă testăm frecvent medicamente noi, rareori ne îndoim de necesitatea tratamentelor vechi”, a explicat dr. Borja Ibáñez, director științific al Centrului Național pentru Cercetare Cardiovasculară din Madrid.
Opinia este împărtășită și de alți experți internaționali. Profesorul Peter Sever, specialist în farmacologie clinică la Imperial College London, a afirmat:
„Beta-blocantele erau medicamentul numărul 1 pentru hipertensiune în 1995, dar lucrurile s-au schimbat între timp. Studiile au arătat că sunt mult mai puțin eficiente în prevenirea accidentelor vasculare cerebrale și a infarctelor comparativ cu medicamentele mai noi, cum ar fi inhibitorii ACE.
Astăzi, ele au un rol foarte redus în tratamentul hipertensiunii, fiind utilizate doar ca a treia sau a patra opțiune.”
Creșterea cazurilor de infarct și AVC la tineri
În paralel cu discuțiile despre tratamente, statisticile arată o creștere alarmantă a cazurilor de infarct și accident vascular cerebral la persoane sub 40 de ani. Date recente din Anglia arată că numărul pacienților tineri tratați pentru infarct este în creștere, iar nivelul deceselor premature cauzate de boli cardiovasculare a atins cel mai ridicat prag din ultimul deceniu.
Anterior, incidența acestor afecțiuni scăzuse, datorită reducerii fumatului și introducerii de tratamente moderne, precum stenturile sau statinele. Însă, în prezent, întârzierile în acordarea îngrijirilor medicale și timpii mari de răspuns ai ambulanțelor la urgențe sunt considerați factori importanți care contribuie la aceste creșteri.
Situația ridică semne de întrebare privind eficiența actuală a sistemului de sănătate și capacitatea acestuia de a răspunde rapid cazurilor critice. Tendința afectează în mod direct pacienții tineri, care până de curând erau considerați a avea un risc scăzut.
Recomandări pentru pacienți aflați sub tratament
Specialiștii atrag atenția că pacienții nu trebuie să întrerupă singuri tratamentul cu beta-blocante. Decizia trebuie luată împreună cu medicul curant, în funcție de starea clinică și istoricul medical.
Printre aspectele esențiale pe care pacienții trebuie să le discute cu medicul se numără persistența efectelor secundare, vârsta, sexul și funcția cardiacă după infarct. De asemenea, este recomandată o monitorizare atentă a simptomelor precum oboseală, greață sau probleme de natură sexuală.
În prezent, beneficiile beta-blocantelor sunt puse sub semnul întrebării, dar tratamentul trebuie adaptat individual. Consultul medical rămâne esențial pentru ca fiecare pacient să primească cea mai potrivită schemă terapeutică
