Meciul ticăloșilor pe drama amărâților, criza umanitară din Ucraina nu mișcă pe nimeni
Toți nechemații au descoperit subit valențele geo-strategiei și emit, din colțul gurii, verdicte categorice. Poporul suveran, care uzual nu dă doi bani pe știrile de politică externă (audiențele jurnalelor de știri o confirmă cu vârf și îndesat), a devenit mare consumator de imagini cu blindate, tranșee, rachete și elicoptere. S-a holbat solemn la discursul „țarului” de rit nou de la Kremlin și imediat după aia a rupt în două rețelele sociale cu verdicte categorice. Primul vânt tras de popaganda anti-Putin e că asistăm la premiera premierelor, surpriza surprizelor, gestul care nu s-a mai făcut vreodată.
Evident, cazul recunoașterii independenței Kosovo s-a șters convenabil din memoria recentă. Atunci se făcea totul în numele binelui, sârbii își meritau osânda, acum e invazie de neacceptat, iar timizii ucraineni sunt abuzați. A doua revelație e că atât de atentul la detalii Putin a fost dat de gol de ceassul de la mână, care arăta ora prânzului la momentul în care și-a pus augusta semnătură pe decrete. Nici unuia nu i-a trecut prin cap că disperatul de atenție internațională de la Kremlin și-a înregistrat deliberat discursul și momentul teatral de la coada lui? Pentru a avea timp să-l traducă în engleză și să-l trimită, cu embargo de difuzare până la 20:30 ora României, spre exemplu, către CNN și Sky News. Care și-au început transmisiile cu 7 minute înainte Rusia Today, postul său oficial de propagandă. Sigur, poți să fii naiv și să-ți închipui că uriașul aparat media al Kremlinului dă rateuri majore, poți să fii prost și să crezi că Putin e un soi de Simion și face live-uri inutile prin surprindere sau poți să fii ticălos, să lucrezi în industria media, să știi cum funcționează fenomenul și să te prefaci uimit.
Evident, în paralel cu corul bocitoarelor pro-americane, s-a activat masiv și cel al slăvitorilor lui Putin. Care, în opinia fanilor săi de dată mai recentă sau a celor consacrați, a devenit lumina luminilor, strategul strategilor, politicianul care face dreptate oamenilor împilați și colonizați de imperialismul american și de Uniunea Europeană, un soi de Uniune Sovietică pe nou. Pe fondul solemnului imn de stat Narodna Stalița (Capitala Poporului), mărețul acționează, mărețul nu greșește, mărețul ia decizii, mărețul face ordine. Și, ironia sorții, culmea-culmilor, mai nou, e și pacificator.
Sunt prea bătrân, hârșit în meserie și acrit de orice tip de propagandă ca să mă mai urc pe valul indignării colective proaste. Dar ceea ce mă oripilează e că mai nimeni din corurile reunite ale orcilor politruce și securistice care poluează spațiul public nu dă doi bani pe suferința oamenilor. Imaginile cu amărâții ăia care pleacă în bejanie cu ce-au apucat să strângă în două genți după o viață de muncă e sfâșietoare. Mă trag dintr-o familie care a trăit pe pielea ei drama fugii din calea frontului, cu acte pierdute, cu locuința părăsită, cu foame făcută, cu dormit pe unde a apucat, cu revenit după ani de zile în orașul de domiciliu și locuit la comun cu alți nefericiți. Pentru cine scapă viu dintr-o astfel de experiență, așa ceva te traumatizează pe viață, câtă ți-a mai rămas de trăit. Și, într-un final, devii un număr din suma totală a victimelor colaterale…
