Meci fara invingatori

Miza acestei confruntari sta in relatia de putere care se va stabili in interiorul partidului, in Parlament sau in Guvern. Daca Adrian Nastase doreste sa-si asigure un sprijin care sa-i permita adoptarea oricaror decizii fara vreo emotie, invocand nevoia de a accelera reforma in vederea integrarii in Uniunea Europeana, Ion Iliescu urmareste sa impiedice tocmai acest lucru – acumularea unei puteri prea mari in mana unei singure persoane. Dar exista si o alta miza, mult mai importanta, care prives

Miza acestei confruntari sta in relatia de putere care se va stabili in interiorul partidului, in Parlament sau in Guvern. Daca Adrian Nastase doreste sa-si asigure un sprijin care sa-i permita adoptarea oricaror decizii fara vreo emotie, invocand nevoia de a accelera reforma in vederea integrarii in Uniunea Europeana, Ion Iliescu urmareste sa impiedice tocmai acest lucru – acumularea unei puteri prea mari in mana unei singure persoane. Dar exista si o alta miza, mult mai importanta, care priveste direct intreaga societate romaneasca. Problema anticipatelor a pornit tocmai de la reformele destul de dure care vor trebui aplicate economiei romanesti in viitorul apropiat, in conformitate cu angajamentele asumate fata de toate organismele externe. Atat premierul, cat si presedintele, stiu ca atat aceste reforme, cat si masurile impotriva coruptiei nu pot fi nici amanate, nici evitate, decat cu pretul unui esec lamentabil in fata intregii Europe si a alegatorilor. Doar ca fiecare dintre ei intelege in felul sau propriu drumul de la teorie la practica. Ion Iliescu a marcat un nou punct pe tabela de marcaj atunci cand a declarat ca se va ocupa de stabilirea unei strategii de dezvoltare durabila a Romaniei, de reforma modelului social si de lupta impotriva coruptiei, de altfel toate atributii ale Executivului, lasand sa se inteleaga fie ca Adrian Nastase nu si-a facut datoria, fie ca intentioneaza sa exercite un control mai atent asupra procesului de reforma.

Mingea este acum in terenul premierului, care nu pare dispus sa renunte la ideile sale fara lupta. Indiferent ce forma va lua confruntarea, acest razboi poate dura foarte bine cateva luni de zile, in 2003. Timp in care s-ar putea intampla multe lucruri, de la o demisie a Guvernului sau un conflict intre membrii Executivului, la o ruptura in partidul de guvernamant sau chiar la un razboi pe fata in mass-media. Un singur lucru este sigur: starea de incertitudine care va caracteriza aceasta perioada va bloca activitatea de la Palatul Victoria si va incetini procesul de decizie din Parlament, si asa mult prea lent si greoi. Politicienii au timp destul pentru a dezbate ce solutie este cea mai buna si ce schema ar putea fi imaginata pentru a para loviturile adversarilor politici; problema este ca economia Romaniei nu are timp sa astepte incheierea acestor dispute: jumatate de an pierdut in discutii inseamna foarte mult pentru romani si pentru termenul scurt ramas pana la posibila acceptare in Uniunea Europeana. Cei cinci ani care urmeaza de acum inainte sunt decisivi pentru destinul tarii in urmatorii zeci de ani. Iar daca ei vor fi pierduti din cauza unor interese egoiste si a jocului steril pentru putere, pretul ar fi greu de suportat, inclusiv pentru clasa politica. Scorul cu care s-a terminat meciul ar fi putin important, pentru ca ambele echipe ar fi retrogradate.